Category: J. Piper
Sesiunea de seara a celei de-a doua zile a conferintei a inceput cu o definitie a dragostei lui Dumnezeu, oferita de John Piper: Dragostea lui Dumnezeu, a spus acesta, este dedicarea Sa pentru a face tot posibilul ca noi sa cunoastem gloria Sa.
Dar de ce este Dumnezeu atat de interesat de propria-I imagine si de popriul Nume sau de propria-I glorie? Raspunsul ne trimite in vesnicia necreata. Interesul lui Dumnezeu pentru gloria Lui se vede in :
1. Predestinare. Dumnezeu ne-a ales pentru mantuire astfel incat El sa fie glorificat (Efeseni 1:5).
2. Creatie. Isaia 43:6-7 spune: “Adu-Mi fiii din tarile departate si fiicele de la marginea pamantului, pe toti cei ce poarta Numele Meu si pe care i-am facut spre slava Mea, pe care i-am intocmit si i-am alcatuit”. Noi nu putem mari slava Lui, ci doar sa o reflecam.
3. Intruparea lui Cristos – Luca 2:10-14. Ingerii au spus: “Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte”. Scopul intruparii este gloria lui Dumnezeu.
4. Ispasirea – Romani 3:25-26 De ce a murit Cristos? Ce scop are ispasirea? Voia sa arate neprihanirea lui Dumnezeu. Dar de ce are nevoie Dumnezeu sa-Si demonstreze neprihanirea? Pentru ca asta vorbeste despre gloria Sa, despre Maretia Sa.
5. Sfintirea. Filipeni 1:9-11 Rugaciunea apostolului pentru sfintirea filipenilor, care trebuia sa aiba ca scop glorificarea lui Dumnezeu.
6. Glorificarea credinciosilor. 2 Tes 1:9-10 Motivul pentru care se va intoarce Crisos: sa fie glorificat in sfintii Sai si apoi sa prezinte tot rodul jertfei Sale inaintea Tatalui pentru gloria Sa vesnica.
Inca o data, de ce este Dumnezeu obsedat de propria-I glorie?
Michael Praus este un editor la London Financial Times si a scris un articol in cae Il acuza pe Dumnezeu de egomanie
Eric Rees, istoric, il numeste pe Isus egomaniac.
Brad Pitt Il acuza si el pe Dumnezeu egomanie
D.A. Carson vorbeste despre diferenta studentilor de astazi fata de cei de acum 30 de ani. Atunci intrebarile lor erau de natura istorica, precum: de unde sti m ca Isus a inviat. Acum insa intrebarile sunt de natura morala: cum ma pot inchina unui Dumnezeu atat de interesat de Sine?
Raspunsul lu JP este extraordinar: Prin interesul fata de gloria Sa, Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi, pentru ca atunci cand Isi preamareste slava, ne arata de fapt cat de mult ne iubeate si cat de mult vrea sa ne bucuram in vesnicie de slava Sa. Cu cat intelegem mai biane slava lui Dumnezeu si cu cat o veem mai clar, bucuria noastra in El creste.
Dumnezeu ne arata dragostea preamarindu-Se. Ne face sa ne bucuram vesnic de El si cu cat slava Lui e mai mare, bucuria noastra va fi mai mare.
Acum, de ce Evanghelia ne vorbeste atat de mult si de clar despre Dumnezeu si despre gloria Lui? Pentru ca Dumnezeu este Vestea cea mai Buna. El este subiectul cental al Scripturii. In cele din urma, istoria se va incheia cu universul intreg aplecat la picioarele Sale. Dar ce este Evanghelia?
a. Evanghelia este un plan – 1 Cor 15:3, nu un plan secundar, ci planul vesnic al Creatorului.
b. Evanghelia este un eveniment – Cristos a murit si a inviat, acesta este temeiul Evangheliei si este un eveniment istoric. Daca lucrurile nu ar fi asa, atunci noi am fi pierduti.
c. Evanghelia este un rezultat al mortii lui Cristos
i. Isus a atras asupra Sa mania lui Dumnezeu. Galateni 3:13 – Cristos a devenit blestem pentru noi, pentru ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa se reverae peste noi.
ii. Isus a platit pentru pacatele noastre. 1 Petru 2:24 “El a purtat pacaele noatsre in trupul Sau pe lemn”.
iii. Isus s implinit dreptatea plenara pe care Dumnezeu ne-o imputa noua.
iv. Isus ne-a oferit viata vesnica. Romani 6:23
d. Evanghelia este o oferta gratuita. Ioan 3:16.
e. Evanghelia este o aplicare a realizarilor mai sus amintite pe care Duhul Sfant o face in viata noastra. Acele realizari devin ale noastre.
i. suntem uniti cu Cristos.
ii. avem iertarea pacatelor. FA 10:43
iii. suntem socotiti neprihaniti in Cristos 1 Cor 5:21
iv. primim viata vesnica Ioan 3:15
Dar toate aceste realizari si toata aplicarea lor in dreptul vietii noatsre au ca scop o ultima si finala binecuvantare:
v. Tinta Evangheliei este sa imi gasesc satisfactia deplina in Dumnezeu. Ps 16:11: “Inaintea Ta sunt bucurii nespuse si desfatari vesnice la dreapta Ta”.
Pentru cei care nu ati avut posibilitatea sa ajungeti la conferinta cu John Piper de la Bucuresti, si nici nu ati cumparat cartea Dumnezeu este Evanghelia, va informam ca aveti ocazia sa o descarcati gratuit in format pdf la adresa urmatoare:
Dumnezeu-este-Evanghelia–3
Ieri seara, la sfarsitul celei de-a doua zile a conferintei cu John Piper, organizatorii din partea Aliantei Evanghelice din Romania au anuntat lansarea platformei in limba romana a sitelui desiringgod.org. Il puteti accesa la urmatoarea adresa ro.desiringgod.org. Organizatorii au promis ca site-ul va fi actualizat in fiecare saptamana. Sper sa fie asa!
Continuand sa sublinieze faptul ca Dumnezeu trebuie sa fie binele nostru suprem, John Piper a spus ca atunci cand Dumnezeu vrea sa ne binecuvanteze la modul suprem ni Se daruieste pe Sine. Aici a oferit ca exemplu intamplarea din Ioan 11, in care se spune ca Isus a intarziat in mod intentionat sa plece spre Betania atunci cand a auzit ca prietenul Sau Lazar este grav bolnav. “Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta a zis: Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea. Si Isus iubea pe Marta si pe sora ei si pe Lazar. Deci (de aceea, in alte traduceri), cand a auzit ca Lazar este bolnav a mai zabovit doua zile in locul in care era.”
Dumnezeu nu intervine intotdeauna atunci cand vrem noi, ci asteapta momentul de glorie maxima. Nu ne ofera mereu vindecare si binecuvantari materiele, dar intotdeauna ni Se daruieste pe Sine. Aceasta este binecuvantarea suprema.
John Piper a impartasit cu participantii la conferinta cateva pasaje din cartea Psalmilor care l-au ajutat in anii de inceput ai slujirii sale. Primul dintre acestea a fost Psalmul 42:15, care spune: “Pentru ce te mahnesti suflete si gemi inauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu”. Indemnul psalmistului “Nadajduieste in Domnul” l-a incurajat atat de mult incat i-a rugat pe batranii bisericii Betleem sa il puna pe frontispiciul casei de rugaciune, unde a ramas pana in 1993, cand cladirea a fost daramata pentru a se zidi alta. Biserica Betleem s-a identificat atat de mult cu acest indemn incat a ajuns sa fie cunoscuta in Minneapolis ca “Biserica nadajduieste in Domnul”. Invatatura pe care trebuie s-o desprindem de aici este ca atunci cand nu ne mai marane nimic altceva decat Dumnezeu, El ne este de ajuns.
Un alt pasaj pe care s-a sprijinit a fost Psalmul 43:4, care spune: “Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu care este bucuria si veselia mea si Te oi lauda cu harpa Dumnezeule, Dumnezeul meu!”. Exprsia “Dumnezeu este bucuria mea” a devenit un motto al vietii sale. Cand nu-ti mai ramane nimic altceva, cand nimic nu-ti mai aduce bucurie, adu-ti aminte ca Dumnezeu este cel ce te umple de bcurie. El a legat acest verset de Habacuc 3:17-18, care spune: “Caci, chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma vo bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!”
A doua definitie de lucru folosita de JP pentru sintagma “Dumnezeu este Evanghelia” a fost urmatoarea: Vestea Buna inseamna ca Dumnezeu este tot ceea ce ne trebuie si asta este suficient. Conferentiarul a amintit cele cinci “strigate de lupta ale reformei”, adica Doar Scriptura, Doar Credinta, Doar Harul, Doar Cristos si Doar pentru Gloria lui Dumnezeu. El a spus ca ar mai trebui adaugat inca unul, si anume: Doar Dumnezeu, pentru ca in definitiv El este Cel care implineste totul in toti, El este Bunul cel mai bun, Binele suprem, Autorul si Desavarsitorul credintei noastre. Celelate cinci “strigate de lupta ale reformei” au menirea de a conduce la Dumnezeu si de a starni in noi pasiunea pentru El.
JP a facut aici analogia cu cele cinci cereri din Rugaciunea Domneasca:
- vie Imparatia Ta
- faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant
- painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi
- si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor (datornicilor) nostri
- si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau,
care o slujesc pe prima si cea mai importanta: Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau.
Ziua mult asteptata a sosit! Am calatorit 540 de km ca sa-l vad in carne si oase pe omul a carei pasiune pentru gloria lui Dumnezeu si a carui profunzime in abordarea Sfintei Scripturi m-au inspirat mult in ultimii ani de zile.
Conferinta a inceput la 18:10, cu o mica intarziere din cauza unor probleme tehnice minore. Onoarea de a spune bun venit participantilor (750 inscrisi) i-a apartinut presedintelui in exercitiu al Aliantei Evanghelice din Romania, pastorul de la Crestini dupa Evanghelie Virgil Achihai.
Bill Walsh, presedintele organizatiilor Desiring God si The Gospel Coalition a multumit participantilor pentru disponibilitatea de a fi parte a acestui eveniment.
Timpul de inchinare prin cantare a fost condus de grupul “Vocea Evangheliei” din Ploiesti.
John Piper a inceput prima sesiune spunand ca nu exista niciun alt subiect despre care ar dori sa vorbeasca la aceasta conferinta, pentru ca niciunul nu este mai important decat acesta. “Imi place sa vorbesc despre Dumnezeu – a spus JP – pentru ca El este realitatea ultima si Binele Suprem. Imi place sa vorbesc despre cel mai important lucru, adica despre Dumnezeu”.
Conferentiarul a continuat cu mentionarea a doua definitii de lucru pentru simtagma “Dumnezeu este Evanghelia”.
1. Dumnezeu este cel mai inalt, cel mai bun, cel mai frumos lucru din univers, este binele suprem care Se daruiese pe Sine omenrii – aceasta este adevarata Veste Buna. Ispasirea, iertarea si tot ceea ce inseamna mantuirea noastra nu ar fi bune daca Dumnezeu nu ar fi Binele Suprem. Iertarea si mantuirea sunt daruri divine extraordinare, dar Dumnezeu este esenta Vestii Bune. Noi ar trebui sa ne dorim iertarea nu pentru a nu mai avea mustrari de condtiinta sau pentru a scapa de iad, ci pentru ca vrem sa traim pentru gloria Creatorului nostru, pentru ca Il vrem pe El aproape de noi. Ne dorim iertarea pentru ca IL dorim pe El.
Privind lucrurile in felul acesta, intelegem ca nu crucea este binele ultim, ci Insusi Dumnezeu.
Ma opresc aici pentru ca este tarziu, sunt obosit si vreau sa dorm. Sa auzim numai de bine!
Va urma.
De ce a manifestat Isus un asemenea interes faţă de ceea ce facem noi cu banii noştri? Se pare că motivul acestui fapt este principiul de bază pe care l-a stabilit Isus: “Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:21; Luca 12:34). Cu alte cuvinte , motivul pentru care banul este atât de important este că ceea ce facem cu el arată unde ne este inima. “Unde ne este inima” înseamnă la ce ne închinăm. Când inima este captivată de un anume lucru, îl preţuieşte, îl îndrăgeşte, îl păstrează. Aceasta înseamnă închinarea.
Te-ai întrebat vreodată de ce are valoare iertarea pe care o dă Dumnezeu? Dar viața veșnică? Te-ai întrebat vreodată de ce și-ar dori o persoană viața veșnică? De ce ar trebui să ne dorim să trăim pentru totdeauna? Aceste întrebări contează, deoarece este posibil să-ți dorești iertarea și viața veșnică din motive care dovedesc că nu ai nici iertarea nici viața veșnică.
Privește la iertare, spre exemplu. S-ar putea să-ți dorești iertarea din partea lui Dumnezeu datorită stării mizerabile pe care ți-o dau sentimentele tale pline de vinovăție. Dorești să fii eliberat. Dacă poți crede că Dumnezeu te iartă, atunci vei avea parte de un sentiment de eliberare, dar nu vei avea neapărat parte și de mântuire. Dacă-ți dorești iertarea numai pentru a obține o stare de eliberare emoțională, nu vei obține iertarea lui Dumnezeu. El nu le dă iertarea celor care o folosesc numai pentru a primi darurile Sale dar nu și pentru a-L primi pe El.
Sau s-ar putea să-ți dorești să fii vindecat de o boală, sau să găsești un serviciu bun, sau un soț, sau o soție. Apoi auzi că Dumnezeu te poate ajuta să obții aceste lucruri, dar trebuie ca păcatele tale să fie mai întâi iertate. Cineva îți spune să crezi că Isus Cristos a murit pentru păcatele tale, și dacă crezi lucrul acesta, păcatele tale vor fi iertate. Iar tu crezi ceea ce-ți spune persoana aceea cu scopul de a da la o parte obstacolul care-ți stă în calea primirii a ceea ce-ți dorești: sănătate, serviciu, soț, soție. Este aceasta mântuirea dată de Evanghelie? Nu cred.
Cu alte cuvinte, contează ceea ce speri că vei obține prin iertare. Contează de ce îți dorești ceea ce îți dorești. Dacă îți dorești iertarea numai de dragul de a te putea bucura de creație, atunci Creatorul nu este onorat iar tu nu ești mântuit. Iertarea este prețioasă datorită unui singur motiv ultim: că îți permite să te bucuri de comuniunea cu Dumnezeu. Dacă nu îți dorești iertarea pentru acest motiv, nu o vei primi deloc. Dumnezeu nu se va lăsa folosit pe post de bani cu care poți cumpăra idoli.
În mod similar întrebăm: de ce ne dorim viața veșnică? Cineva ar putea spune: deoarece alternativa este iadul, iar iadul este dureros. Altcineva ar putea spune: pentru că nu va fi nicio tristețe acolo. Altcineva ar putea adăuga: cei dragi ai mei au mers acolo și îmi doresc să fiu împreună cu ei. Alții s-ar putea să viseze la o viață nesfârșită cu sex și bani. Pe când alții pot visa la comori mai nobile decât cele de pe pământ. În toate aceste dorințe lipsește un singur lucru: Dumnezeu.
Motivul mântuitor pentru care trebuie să-ți dorești viața veșnică ne este dat în Evanghelia după Ioan 17:3 – “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis Tu.” Dacă nu ne dorim viața veșnică pentru motivul că aceasta înseamnă bucurie în Dumnezeu, atunci nu vom avea viața veșnică. Ne păcălim pe noi înșine crezând că suntem creștini, dacă folosim Evanghelia glorioasă a lui Cristos pentru a obține lucrurile pe care le iubim mai mult decât Îl iubim pe Cristos. Vestea bună nu se va dovedi a fi bună pentru acei oameni pentru care Dumnezeu nu este bunul suprem.
Iată cum a spus Jonathan Edwards lucrul acesta într-o predică din 1731. Citește cu mare atenție cuvintele acestea și lasă-le să te trezească la adevărata bunătate a iertării și vieții:
“Adevăratul bun al celor răscumpărați se găsește în Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este marele bun în posesia și bucuria căruia sunt aduși aceștia prin răscumpărare. El este bunul cel mai înalt și suma tuturor bunurilor pe care le-a cumpărat Cristos. Dumnezeu este moștenirea sfinților; El este partea de moștenire a sufletelor lor. Dumnezeu este bogăția și comoara lor, mâncarea lor, viața lor, locuința lor, ornamentul și diadema lor, onoarea și gloria lor veșnică. Ei nu-L au decât pe Dumnezeu în cer; El este marele bun pe care-L primesc la moarte cei răscumpărați, bunul la care vor învia ei la sfârșitul lumii. Domnul Dumnezeu, El este lumina Ierusalimului ceresc; El este “râul apei vieții” care curge și pomul vieții care “se află în Raiul lui Dumnezeu.” Excelențele și frumusețile glorioase ale lui Dumnezeu sunt acelea care vor bucura veșnic mințile sfinților și dragostea lui Dumnezeu va fi sărbătoarea lor veșnică. Cei răscumpărați se vor bucura desigur și de alte lucruri; se vor bucura de îngeri, se vor bucura unul de celălalt, sau de orice altceva care va produce bucurie și anume de tot ceea ce se va vedea din Dumnezeu în ei.” (Predicile lui Jonathan Edwards [New Haven: Yale University Press, 1999], p. 74-75).
Savurându-L pe Dumnezeu din Evanghelie, împreună cu voi,
Pastor John Piper.
Programul conferinței
Locația: Crystal Pallace Ballrooms, București, România
Data: 3-5 mai 2012
JOI 3 MAI 4:00-6:00 PM — Sosirea și înregistrarea participanților
6:00-6:15 PM — Bun venit și introducere
6:15-6:30 PM — Închinare
6:30 – 7:45 PM — SESIUNEA 1
VINERI 4 MAI
10:00 AM – 12:00 PM — Seminarii desfășurate concomitent
(fiecare participant va putea alege să participe la unul din cele trei seminarii oferite):
Supremația lui Dumnezeu în suferință
Supremația lui Dumnezeu în rugăciune
Supremația lui Dumnezeu în misiune
12:00 – 3:00 PM — Pauză de masă
3:00 – 3:20 PM — Închinare
3:30-4:45 PM — SESIUNEA 2
4:45-5:15 PM — Pauză de cafea
5:15-5:30 PM — Închinare
5:30-6:45 PM — SESIUNEA 3
6:45-7:00 PM — Pauză
7:00-8:15 PM — ÎNTREBĂRI & RĂSPUNSURI
SÂMBĂTĂ 5 MAI
9:00-9:30 AM — Închinare
9:30-10:45 AM — SESIUNEA 4
10:45-11:15 AM — Pauză de cafea
11:15-11:30 AM — Închinare
11:30 AM -12:45 PM — SESIUNEA 5
12:45-1:00 PM — Pauză
1:00-2:15 PM — ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
În 2 Tesaloniceni 1:9-10, revenirea lui Cristos este descrisă ca fiind atât o speranță, cât și o teroare. Pavel spune despre cei care nu cred în Evanghelie: „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni în ziua aceea ca să fie preamărit în sfinții Săi și admirat în toți cei care au crezut, căci voi ați crezut mărturia făcută de noi înaintea voastră.”
Isus Cristos va veni din nou, nu doar ca să împlinească mântuirea finală a poporului Său, ci și ca prin mântuirea Sa „să fie preamărit în sfinții Săi și admirat în toți cei care au crezut.” Comentariul final se referă la punctul culminant al istoriei, prezentat în cartea Apocalipsa. Ioan înfățișează Noul Ierusalim, Biserica glorificată în pasajul 21.23: „Cetatea n-are nevoie nici de soare, nici de lumină, ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.”
Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul sunt lumina în care creștinii își vor trăi veșnicia. Aceasta este desăvârșirea scopului lui Dumnezeu de-a lungul întregii istorii – manifestarea slavei Sale pentru ca toți să o vadă și să o laude. Rugăciunea Fiului confirmă scopul final al Tatălui: „Tată, vreau ca acolo unde sunt EU, să fie împreună cu MINE și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, CA SĂ VADĂ SLAVA MEA, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24).
Când vorbeşti despre John Piper nu poţi să nu te gândeşti la pasiunea lui pentru Gloria lui Dumnezeu şi la profunzimea cu care abordează textul biblic. Nu poţi, de asemenea, să nu te gândeşti când îi urmăreşti predicile sau îi citeşti cărţile dacă nu cumva ai de-a face cu un “clasic în viaţă” aşa cum au fost A.W. Tozer, Martin Lloyd-Jones sau alţii pentru generaţiile lor.
John Piper, este pastor al Bisericii Bethlehem din Minneapolis, SUA, o biserică organizată în trei campusuri diferite. Este, probabil, cel mai cunoscut teolog calvinist al generaţiei sale, alături de John MacArthur şi R.S. Sproul.
Acum, după ani de zile în care generaţia tânără de creştini din România i-a urmărit mesajele pe internet, vine, în sfârşit în România.
Tema conferinței, care va avea lor în perioada 3-5 mai 2012 la Crystal Palace Ballrooms – Calea Rahovei 198A, București, se numește „Dumnezeu este Evanghelia” (God is the Gospel). Taxa de participare este de 50 de lei, iar perioada de înscriere este între 1 februarie și 15 aprilie.
Duminică, 6 mai, John Piper va predica la Sala Palatului – Strada Ion Câmpineanu 33, București, pe tema „Nu-ți irosi viața!”, intrarea este liberă.
Mai multe detalii despre eveniment și înscriere le putem găsi pe www.johnpiper.ro
Marţi, 25 februarie, am vorbit la Facultatea de Nord-Vest (din Roseville, Minnesota) ca parte a sărbătoarii centenarului lor, sărbătoare care ţine tot anul. Titlul discursului a fost “Supremaţia lui Dumnezeu în Viaţa Gândirii.” O caracteristică a minţii pe care am pus accent este imaginaţia. Ea este valabilă pentru toţi cei care au minte. Iată ce am spus.
Una dintre îndatoririle mari ale gândirii creştine este imaginaţia. Nu este singurul lucru pe care îl face mintea. Mintea observă. Mintea analizează şi organizează. Mintea memorează. Însă imaginaţia este diferită. Nu observă nici nu analizează; îşi imaginează ceea ce nu se vede dar ar putea exista şi ar putea să explice ceea ce există (aşa cum este cu cele mai multe descoperiri ştiinţifice). Sau îşi imaginează un mod de a spune ceea ce există aşa cum nimeni n-a mai spus (aşa cum este cu scrierile creative şi muzica şi arta).
Din două motive spun că imaginaţia este o îndatorire creştină. Unul este că nu poţi aplica “regula de aur” a lui Isus fără ea. El a spus, „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). Trebuie să ne imaginăm că suntem în locul lor şi să ne imaginăm ce ne-am dori să ni se facă nouă. Dragostea compătimitoare, miloasă, binefăcătoare atârnă în mare măsură de imaginaţia celui ce iubeşte.
Celălalt motiv pentru care spun că imaginaţia este o datorie creştină este că ori de câte ori cineva vorbeşte sau scrie sau cântă sau zugrăveşte adevărul care îţi taie răsuflarea, dar o face în mod plictisitor, probabil că acesta este un păcat. Supremaţia lui Dumnezeu în viaţa gândirii nu este slăvită când Dumnezeu şi lumea Lui uimitoare sunt observaţi cu adevărat, sunt analizaţi cum se cuvine, şi apoi sunt vestiţi în mod plictisitor. Imaginaţia este cheia alungării plictiselii. Trebuie să ne imaginăm feluri în care să spunem adevărul aşa cum este el cu adevărat. Şi nu este plictisitor. Lumea lui Dumnezeu–toată–răsună de minuni. Imaginaţia cheamă cuvinte noi, imagini noi, analogii noi, metafore noi, ilustraţii noi, legături noi ca să spună adevărul cel vechi şi glorios. Imaginaţia este facultatea minţii pe care ne-a dat-o Dumnezeu ca să facă frumoasă comunicarea frumuseţii Lui.
Imaginaţia s-ar putea să fie cea mai grea slujbă a gândirii omeneşti. Şi poate că este cea mai dumnezeiască. Este punctul în care ne apropiem cel mai mult de actul creaţiei din nimic. Când vorbim despre frumosul adevăr, trebuie să ne gândim la o formă nouă a cuvintelor, poate o poezie. Trebuie să concepem ceva care n-a mai existat şi nu există până acum în nici o minte omenească. Trebuie să ne gândim la o analogie, o metaforă, o ilustraţie care acum nu există. Imaginaţia trebuie să depună efortul ca s-o vadă în gând, când nu este acolo. Trebuie să creăm combinaţii de cuvinte şi muzică care n-au mai existat. Toate acestea le facem, pentru că suntem ca şi Dumnezeu şi pentru că El este infinit de vrednic de cuvinte şi cântări întotdeauna noi.
O facultate–sau o biserică–devotată supremaţiei lui Dumnezeu în viaţa gândirii va cultiva multe imaginaţii roditoare, şi câteva cu adevărat mari. Şi, o, câtă nevoie are lumea de nişte minţi îmbătate cu Dumnezeu care să poată spune lucrurile mari ale lui Dumnezeu şi cânta lucrurile mari ale lui Dumnezeu în feluri în care n-au mai fost spuse nici cântate.
Imaginaţia este ca un muşchi. Se întăreşte când o foloseşti. Şi trebuie s-o foloseşti. De obicei nu se pune singură în acţiune. Ea aşteaptă voinţa. Imaginaţia este şi molipsitoare. Când eşti cu cineva (viu sau mort) care o foloseşte, tinde să te molipsească. Deci sugerez să petreci timp împreună cu unii (mai ales poeţi morţi) care sunt plini de imaginaţie, şi să te străduieşti să-ţi propui un fel nou în care să spui un adevăr vechi. Dumnezeu este vrednic. “Cântaţi Domnului o cântare nouă”—sau o pictură, sau o poezie, sau o figură de stil.
Fugind împreună cu tine de păcatul de a plictisi pe oameni cu Dumnezeu,
Pastorul John (Piper)
„Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32).
Ce promite El că dă turmei Sale mici – pentru a dovedi odată pentru totdeauna că nu doar dă cu plăcere, ci dă cu plăcere ceva important? El promite că îi dă Împărăţia lui Dumnezeu.
Ce înseamnă a ţi se încredinţa stăpânirea şi conducerea suverană a lui Dumnezeu.
Înseamnă simplu şi zguduitor şi de neimaginat că stăpânirea şi autoritatea omnipotentă a Împăratului universului va fi rezervată pentru totdeauna în dreptul numelui turmei mici a lui Dumnezeu. „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”( 1 Corinteni 2:9) Tatăl vostru dă cu plăcere aceste lucruri turmei Sale mici.
Cine poate descrie cum va fi când ceea ce a spus Isus la ultima cină se va întâmpla?
„De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea” (Luca 22:29,30a).
Isus doreşte sa fii eliberat de această teamă.
Isus ştie că turma lui Dumnezeu se confruntă cu teama. Ştie că una dintre temeri este că Dumnezeu este acel gen de Dumnezeu care esenţialmente este mânios şi se bucură cel mai mult să-i judece pe păcătoşi şi face binele doar din constrângere şi datorie, nu din plăcere. De aceea Domnul se străduieşte în dimineaţa aceasta să ne elibereze din această teamă spunându-ne adevărul despre Dumnezeu. El a ales fiecare cuvânt pentru mângâierea şi bucuria şi pacea noastră.
„Nu te teme,
turmă
mică;
pentrucă Tatăl vostru
vă dă
cu plăcere
Împărăţia.”
Dacă vrei sa citeşti intregul mesaj al pastorului John Piper, accesează linkul alăturat
12. Tatal vostru va da cu placere imparatia
Ne-am deplasat dinspre interiorul spre exteriorul vieţii în ultimele trei săptămâni. Dumnezeu găseşte plăcere pentru aceia ce nădăjduiesc în dragostea Lui. Dumnezeu găseşte plăcere în rugăciunile celor sfinţi. Dumnezeu Se desfată în ascultare mult mai mult decât în jertfă. Nădejdea este profundă înlăuntrul ei. Se exprimă prin rugăciune. Iar apoi ascultarea despre care am vorbit se manifestă în exterior. Dar până acum ne-am limitat în mare doar la ceea ce se poate numi partea religioasă a vieţii.
Astăzi ieşim spre exterior încă un pas spre acea parte a vieţii care nu este considerată în mod obişnuit religioasă. Ai putea să o numeşti partea „seculară” a vieţii, însemnând partea în care ai legături normale cu lumea. Ai putea să o numeşti partea business a vieţii tale. Include lucruri ca facerea plinului maşinii tale, cumpărarea de antichităţi, ştanţarea unei cartele de muncă şi plătirea taxelor tale.
Are Dumnezeu vreun interes pentru această parte a vieţii tale? Găseşte El plăcere în felul în care faci lucrurile la magazin, la birou, la prăvălie sau în bucătărie? Există vreun comportament atât de greşit în aceste domenii non-religioase încât Dumnezeu l-ar putea chiar numi o urâciune?
…………………………………………………………………………………………….
Daca vrei sa citesti intregul mesaj al pastorului John Piper, acceseaza linkul alaturat
John Piper – Placerea lui Dumnezeu pentru dreptatea publica (11)
1 Samuel 15:22-23 : „Samuel a zis: ’Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat’. “
Sunt două întrebări la care aş vrea să încercăm să răspundem în această dimineaţă.
1. De ce Îşi găseşte Dumnezeu plăcerea în ascultare?
2. Este aceasta o veste bună? Este o veste bună să auzi că ceea ce Îi face plăcere lui Dumnezeu este ascultarea, sau este aceasta o povară descurajantă?
Daca vrei sa aflii raspunsul la aceste intrebari, citeste intregul mesaj al pastorului John Piper accesand linkul alaturat
10. Placerea lui Dumnezeu in ascultare
„Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută” (Proverbe 15:8).
Astăzi ne uităm la un text care dezvoltă vestea bună despre răspunsurile oamenilor în care Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea. Poţi spune că textul de azi este aplicaţia specifică sau ducerea la capăt a celui de săptămâna trecută. Textul este Proverbe 15:8 : „Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.”
Nădejdea mea este că rezultatul acestui mesaj nu va fi doar să te simţi încurajat pentru a te ruga, ci în special să fie reconfirmat caracterul lui Dumnezeu de fântână cu har gratuit – că Dumnezeu este Acel Dumnezeu care se bucură cel mai mult nu în a avea dorinţe ci în a
întâmpina nevoi .
Rugăciunea este plăcerea Lui pentru că ea arată starea noastră de sărăcie şi bogăţia harului Său. Rugăciunea este acea tranzacţie minunată în care bogăţia Slavei lui Dumnezeu este intensificată şi dorinţele sufletului nostru sunt satisfăcute. De aceea Dumnezeu găseşte plăcere pentru rugăciunile celor neprihăniţi.
Acum haideţi să medităm la Proverbe15: 8, punându-ne câteva întrebări şi cercetând de ce lui Dumnezeu Îi este scârbă de jertfele celor răi şi Îi sunt plăcute rugăciunile celor fără prihană.
Pentru a citi intregul mesaj al pastorului John Piper, acceseaza linkul alaturat
Placerea lui Dumnezeu pentru rugaciunile celor fara prihana
Vi se pare ciudat că ar trebui să fim încurajaţi să ne temem şi să nădăjduim în acelaşi timp în Aceeaşi Persoană? „Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.” Nădăjduieşti tu în Cel de care te temi şi te temi tu de Acela în care nădăjduieşti?
De obicei este invers: dacă ne temem de o persoană, nădăjduim că altcineva va veni şi ne va ajuta. Dar aici se spune că noi trebuie să ne temem de Acela în care nădăjduim şi să nădăjduim în Acela de care ne temem. Ce înseamnă aceasta?
Cred că înseamnă că ar trebui să lăsăm experienţa nădejdii să pătrundă şi să preschimbe experienţa fricii, şi să lăsăm experienţa fricii să pătrundă şi să preschimbe experienţa nădejdii. Cu alte cuvinte, felul de teamă pe care ar trebui să o avem faţă de Dumnezeu este orice rămâne din teamă atunci când avem o nădejde sigură în mijlocul ei.
Puteti citi restul mesajului pastorului John Piper accesand linkul alaturat
Placerea lui Dumnezeu pentru aceia care nadajduiesc in dragostea Lui
Isaia 53:10: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.”
Nu cred că este posibil înțelegem drama centrală a Bibliei până când nu începem să simțim această tensiune. Până la venirea lui Isus Cristos, Biblia este ca o melodie a cărei disonanţă cere stăruitor o soluţie finală în armonie. Istoria răscumpărării este ca o simfonie cu două mari teme: tema pasiunii lui Dumnezeu pentru a-Și apăra și a-Și arăta Slava și tema dragostei de nepătruns a lui Dumnezeu pentru păcătoșii care au disprețuit Slava Sa.
Aceste două mari teme duc mereu mai departe, prin toată Biblia, simfonia istoriei. Ele se împletesc și se întrepătrund și știm că un extraordinar Compozitor este la lucru aici. Dar de secole, noi nu vedem rezolvarea. Ne scapă întotdeauna armonia și trebuie să așteptăm.
Moartea și învierea lui Isus Hristos sunt rezolvarea simfoniei istoriei. În moartea lui Isus cele două teme, dragostea lui Dumnezeu pentru Slava Sa și dragostea Sa pentru păcătoși, sunt soluţionate. În toate simfoniile bune au fost indicații, anticipări și sugestii la finalul soluționării. Le avem și noi în Isaia 53 ; la aceastea vreau să ne uităm, pe scurt, în cele ce urmează.
Daca vrei să citeşti întregul mesaj al pastroului John Piper despre “Plăcerea lui Dumnezeu pentru zdrobirea Fiului”, accesează linkul alăturat.
7. Placerea lui Dumnezeu pentru zdrobirea Fiului
Când mă gandesc la vocea lui Dumnezeu cântând, aud sunetul cascadei Niagara amestecat cu prelingerea unui râu al unui munte acoperit cu muşchi. Aud erupţia muntelui Sf. Elena amestecată cu torsul unei pisici. Aud puterea unui uragan de pe Coasta de Est şi adierea unei ninsori de noapte, în păduri. Și aud răcnetul soarelui, cu diametru de 865.000 mile , de un milion trei sute de mii de ori mai mare decât pământul, şi nu e nimic altceva decât foc, 1.000.000 de grade Celsius pe suprafaţa mai răcoroasă a coroanei solare. Dar aud acest răcnet de neimaginat amestecat cu sunetul tandru şi cald al buştenilor în camera de zi, într-o noapte de iarnă. Și când aud cântecul acesta rămân uluit, consternat, încremenit, ştiind că El cântă datorită mie. El se bucură de binele meu din toată inima Sa şi din tot sufletul Său (cf. Ieremia 32:41).
Pentru a citi intregul mesaj al pastorului John Piper, cu titlul “Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său”, acceseaza linkul alaturat.Placerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Sau
Suferinţele acestei vieţi fac parte dintr-un colaps universal al creaţiei, decretat de Dumnezeu din pricina păcatului. Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii – aceasta este în versetul 20 – din pricina păcatului. Astfel că, toată suferinţa acestei lumi – şi este mare – este o declaraţie crasă a oribilitătii de nedescris a păcatului.
Citeste partea a doua a mesajului lui John Piper despre suferinta accesand linkul alaturat
Supus desertaciunii in nadejde II
Romani 8:18-25 „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.”
Cititi mesajul uimitor al pastorului John Piper accesand linkul alaturat
Supus desertaciunii in nadejde I
In urma cu doar cateva saptamani, in cadrul unei lectii de scoala duminicala, am spus ca sfintii Noului Testament nu mai sunt sub legea morala a Vechiului Testament, implicit nici sub cele 10 Porunci. De ce? Pentru ca, pe de-o parte, Domnul Isus a restrans toata legea (formata din 613 porunci) la doar doua, iar pe de alta parte, pentru ca Domnul Isus a aprofundat si reiterat doar 9 dintre cele 10 Porunci, desfiintand-o pe cea legata de Sabat (cf. Ioan 5:18). Bineinteles, motivele pe care le-am spus atunci au fost mai multe si am dovedit totul pe baza Noului Testament, insa, cu toate acestea, unii au fost consternati de acesta teorie. Nimeni nu le-a mai spus-o inainte.
Nu am stiut nimic atunci despre parerea altor teologi si pastori, dar iata un exemplu, care-mi sustine pe deplin pozitia.
Tocmai s-a incheiat conferinta pentru pastori organizata anual de misiunea lui John Piper, Desiring God, avand ca tema: Viata puternica a pastorului care se roaga. puteti audia sau viziona toate mesajele aici.
Modul în care Dumnezeu intenţionează să-Şi facă un Nume datorită harului Lui slăvit în toată lumea este prin alegerea unui popor pentru El. Aşa cum spune Ieremia: „Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat.” (Ieremia 13:11) Cu alte cuvinte, pentru a-Şi întinde plăcerea pe care o are pentru Numele Lui, El cheamă afară un popor ca să se bucure, să laude şi să proclame acel Nume. Şi Biblia numeşte acest popor „alesul”. La acest lucru vrem să ne uităm în dimineaţa aceasta: plăcerea lui Dumnezeu pentru alegere.
Vom lua ca punct de pornire alegerea lui Israel din Vechiul Testament şi apoi vom ne întoarce în Noul Testament şi vom vedea dacă Biserica este gândită într-un mod similar. Deuteronomul 10:14-15 descrie plăcerea pe care Dumnezeu o are pentru alegerea lui Israel dintre toate popoarele de pe pământ: „Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească [literal: „Domnul S-a desfătat în a-i iubi pe părinţii tăi”]; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.”
Observaţi două lucruri!
A. Libertarea desăvârşită a lui Dumnezeu
B. Modul în care Dumnezeu Îşi exercită libertatea
Citeste întregul mesaj accesand linkul alaturat 5. Placerea lui Dumnezeu pentru alegere
Ce înseamnă aceasta – că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său? Ca Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în perfecţiunile Sale, în gloria Sa. Deseori în Scriptură Numele lui Dumnezeu face trimitere la caracterul Său glorios, excelent. Dar, uneori semnifică ceva puţin diferit, şi anume: gloria lui Dumnezeu descoperită. Altfel spus, Numele lui Dumnezeu se referă deseori la reputaţia Sa, la faima Sa, la renumele Său. Aşa folosim cuvântul „nume” când spunem că cineva işi face un nume. Sau uneori spunem: „aceasta este o marcă de renume”. Vrem să spunem că este o marcă cu reputaţie. Asta este ceea ce eu cred că vrea să spună Samuel în 1 Samuel 12:22 când spune că Dumnezeu a facut din Israel „poporul Lui” şi că nu îl va părăsi „din pricina Numelui Lui”.
Daca vrei sa citesti intregul mesaj al Dr. John Piper, fa clic pe linkul alaturat Placerea lui Dumnezeu pentru Numele Sau
If everybody on earth died tonight, the most important person would still be alive, and his purpose would not have changed.
Iată unul dintre cele mai uimitoare lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut: El a creat universul, şi ce univers! Există două întrebări la care o să încerc să răspund:
Îşi găseşte Dumnezeu plăcerea în creaţie?
Şi dacă da, de ce?
Daca vrei sa afli raspunsul la aceste intrebari, citeste intregul mesaj al Dr. John Piper, numit “Plăcerea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa”, accesand linkul alaturat.
Plăcerea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa
Va punem la dispozitie cel de-al doilea mesaj al pastorului John Piper din din seria “Placerile lui Dumnezeu”, inspirat din Psalmul 135:6, care spune ca: „Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.” Este un mesaj inspirat si intrigant, in acelasi timp. Fa-ti timp sa-l citesti, accesand linkul alaturat si sunt sigur ca vei fi incantat.
Dragii mei, in urma cu aproximativ doua saptamani am primit dezlegare din partea celor de la desiringgod.org sa traduc resursele pastorului si teologului evanghelic John Piper de pe acest site. Le multumesc tinerilor din biserica pe care o slujesc, care s-au oferit, de dragul Domnului Isus si al Imparatiei Sale, sa fie alaturi de mine – Oana, Sorina, Bogdan si Luly (astept si altii).
Primele mesaje pe care le voi posta pe blog vor fi cele din seria “Placerile lui Dumnezeu”.
Asadar, astazi, primul mesaj din aceasta serie…
Placerea lui Dumnezeu pentru Fiul Sau
Am citit din nou o parte din cartea lui Henry Scougal „Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului” [The Life of God in the Soul of Man] şi am observat că el face următorul comentariu pătrunzător: „Valoarea şi excelenţa unui suflet se măsoară prin obiectul iubirii sale” (p. 62). Această afirmaţie m-a frapat şi am realizat că este foarte adevărată. Atunci mi-a venit gândul că, dacă acest lucru este adevărat pentru om, aşa cum spune Scougal, cu siguranţă este adevărat şi pentru Dumnezeu: „Valoarea şi excelenţa sufletului lui DUMNEZEU sunt măsurate prin prisma obiectului dragostei Sale.” Aşa că am căutat în Sfânta Scriuptură timp de mai multe zile, încercând să găsesc toate pasajele care vorbesc despre obictul dragostei, bucuriei şi plăcerii lui Dumnezeu. Rezultatul este o serie de 13 mesaje intitulată „Plăcerile lui Dumnezeu”.
Aşadar, rugăciunea mea, şi nădăjduiesc că va fi şi rugăciunea ta, este ca, pe măsură ce vom descoperi obiectele plăcerii lui Dumnezeu, să vedem excelenţa şi valoarea sufletului Său; şi văzând excelenţa şi valoarea sufletului Său, să vedem slava Lui; şi văzând slava Lui, să fim schimbaţi din slavă în slavă asemenea chipului Său; şi, pe măsură ce vom fi schimbaţi asemenea Lui, să confruntăm acest oraş şi oamenii nemântuiţi din această lume cu mărturia vie a măreţului şi irezistibilului nostru Mântuitor. Fie ca Domnul să fie încântat în a ne trimite o mare trezire spirituală, marcată de dragostea, sfinţenia şi puterea Sa, pe măsură ce ne vom uita la El şi ne vom ruga cu seriozitate în următoarele 13 săptămâni!
citeste restul mesajului accesand linkul de jos
The Pleasure of God in His Son
