Simpozion despre Postmodernism la CBEE Oradea (17-18 Mai 2012)

Departamentul de Teologie al Colegiului Biblic Est European din Oradea, organizează în zilele de 17-18 mai 2012 (joi şi vineri) simpozionul cu tema: “Imaginarul postmodern şi cadrul de referinta al Evangheliei”. Lucrarile prezentate cu aceasta ocazie reflectă preocupari indelungate ale profesorilor CBEE, Marius Radu, Bebe Ciausu, Marius Ban, dar si ale unor distinsi invitaţi interesati de starea dogmei crestine în fata afluxului ideologic contemporan.

Dr. Paraschiva Pop- autor, Regresia Moralei

Dr. Corneliu Constantineanu – Rector Institutul Teologic Penticostal, Bucureşti

Peter S. Williams – filosof, apologet crestin, autor, profesor asociat Gimlekollen School of Journalism and Communication, Norvegia

Pr. Lect. Dr. Doru Fer, Facultatea de Teologie Ortodoxa “Episcop Dr. Vasile Coman” din cadrul Universitatii din Oradea, titularul disciplinei Studiul Noului Testament

Dr. Philip A. Gottschalk – Lector Apologetica, Tyndale Seminary, Olanda

Bebe Ciauşu- Pastor, autor, profesor Postmodernism CBEE

Marius Radu- Presedinte Asociaţia Dianoia, profesor CBEE

Marius Ban- profesor CBEE (Apologetica; Istoria Filosofiei si Gandirii Crestine), coordonator al Dept. de Apologetica al Fundatiei Peniel

Programul simpozionului este:
Joi – 17 mai, ora 14
Vineri – 18 mai, ora 9

Puteti vedea afisul cu profesorii care vor conferentia si programul in documentul PDF alaturat
simpozion postmodernism

Desiringgod.org in limba romana

Ieri seara, la sfarsitul celei de-a doua zile a conferintei cu John Piper, organizatorii din partea Aliantei Evanghelice din Romania au anuntat lansarea platformei in limba romana a sitelui desiringgod.org. Il puteti accesa la urmatoarea adresa ro.desiringgod.org. Organizatorii au promis ca site-ul va fi actualizat in fiecare saptamana. Sper sa fie asa!

Ucigașul pastorului baptist Vasile Pintican și al soției acestuia a fost prins!

Verighetele celor doi soti ucisi la Sighisoara i-au condus pe anchetatori la cel care a comis dublul asasinat. Acesta s-a dovedit a fi un vecin de-al victimelor, in varsta de 25 de ani, care dupa comiterea crimelor a facut ceva de neimaginat.
Dupa ce i-a ucis pe cei doi soti, criminalul a plecat cu cortul la padure, impreuna cu prietenii ca sa sarbatoreasca 1 mai, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
In urma cu doua saptamani, din casa pastorului baptist au fost furate verighetele si niste bani. Informati de rudele victimelor, oamenii legii au gasit bijuteriile acum, dupa dublul asasinat, la o casa de amanet din oras, unde fusesera lasate tocmai de tanarul de 25 de ani, care semnase chitanta cu propriul nume.
Acesta s-a intors in casa vecinilor lui vineri seara, sa fure alti bani si lucruri de valoare, dar a fost surprins de proprietari. Ca sa nu-l denunte si sa nu il faca de rusine in fata parintilor sai si a apropiatilor, tanarul i-a ucis cu sange rece. Si-a petrecut urmatoarele zile cu prietenii, care probabil habar n-aveau ca stau langa un criminal. La intoarcere, a fost retinut de politisti. Si-a recunoscut faptele si este cercetat pentru omor deosebit de grav, fiind pasibil să stea urmatorii 25 de ani dupa gratii. Vezi mai multe detalii pe www.stirileprotv.ro

http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60571421&section=20356&video_section_id=

Cine merge la conferința cu John Piper?!?

A mai rămas doar o săptămână până la conferința ținută de John Piper la București. Se anunţă zarvă mare pentru că e genul de eveniment la care participi „o dată-n viaţă”. Dar am o mare curiozite: cine va merge? Ştiu că evenimentul este organizat de Alianţa Evanghelică, dar ce să caute penticostalii şi creştinii după Evanghelie, care sunt arminieni în proporţie de 99,99%, la o conferinţă cu cel mai renumit teolog calvinist de pe faţa pământului? Sau ce să caute baptiştii, care, în marea lor majoritate, sunt cesaţionişti până în măduva oaselor, la o conferinţă cu un non-cesaţionist?
Ce ziceţi? Oricum, eu mă duc. Ați ghicit de ce?

Chuck Colson a plecat în veșnicie!

Chuck Colson, una dintre figurile emblematice ale creștinismului evanghelic din SUA a trecut în veșnicie sâmbătă după amiază, la vârsta de 80 de ani. Dr. Colson s-a convertit la creștinism după scandalul Watergate. A fost condamnat la șapte luni de închisoare pentru obstrucționarea justiției, iar după ispășirea pedepsei a înființat cea mai cunoscută și influentă misiune de convertire a pușcăriașilor: Prison Fellowship în anul 1976. Puteți citi mai multe despre el aici

Drumul spre casă

Cu bucurie vă semnalez apariția ultimei mele cărți DRUMUL SPRE CASĂ. Este o teologie practică a călătoriei spirituale. Veți descoperi în paginile ei multe întrebări și răspunsuri de natură apologetică precum: Există viață după moarte? sau De ce credem că Isus Cristos este singura cale spre cer?. Veți descoperi, de asemenea, și multe întrebări și răspunsuri de natură existențială precum: Care este sursa, sensul și scopul vieții pe pământ? Unde merg oamenii imediat după moarte? Vorbește Biblia despre somnul sufletului sau despre anihilarea sufletului după judecată?. Nu lipsesc nici întrebările și răspunsurile despre viața creștină practică precum: De ce nu ne simțim în largul nostru pe pământ?, Ce trebuie să facem ca să ajungem în cer? sau Ce înseamnă “mântuit ca prin foc”? Vă puteți face o imagine despre carte din următorul cuprins:

Partea I – Paradisul pierdut
1. La început, Dumnezeu!
2. Paradisul pierdut
3. Moartea fizică, spirituală şi eternă
4. Există viaţă după moarte! (I)
5. Există viaţă după moarte! (II)
6. Călătoria prin „Valea Umbrei Morţii”
7. De ce nu ne simţim în largul nostru pe pământ?
Partea a II-a – Paradisul regăsit
8. Cristos, Deschizătorul porţilor cerului
9. Minunea de care avem nevoie
10. Întrezărind Cetatea Cerească
11. Bătând la porţile cerului
12. Unde este cerul şi cum arată el?
13. În sfârşit, acasă!
Partea a III-a – Paradisul recreat
14. Oameni noi
15. Ceruri noi şi un pământ nou
Partea a IV-a – Paradisul recâştigat
16. Răsplata va fi mult mai mare decât renunţarea
17. Cursa care contează cu adevărat
18. Campion în cursa vieţii
19. Mântuit ca prin foc
20. Anticipând marea aventură

Programul conferinței cu John Piper din 3-6 Mai

Programul conferinței
Locația: Crystal Pallace Ballrooms, București, România
Data: 3-5 mai 2012

JOI 3 MAI 4:00-6:00 PM — Sosirea și înregistrarea participanților
6:00-6:15 PM — Bun venit și introducere
6:15-6:30 PM — Închinare
6:30 – 7:45 PM — SESIUNEA 1

VINERI 4 MAI
10:00 AM – 12:00 PM — Seminarii desfășurate concomitent
(fiecare participant va putea alege să participe la unul din cele trei seminarii oferite):
Supremația lui Dumnezeu în suferință
Supremația lui Dumnezeu în rugăciune
Supremația lui Dumnezeu în misiune
12:00 – 3:00 PM — Pauză de masă
3:00 – 3:20 PM — Închinare
3:30-4:45 PM — SESIUNEA 2
4:45-5:15 PM — Pauză de cafea
5:15-5:30 PM — Închinare
5:30-6:45 PM — SESIUNEA 3
6:45-7:00 PM — Pauză
7:00-8:15 PM — ÎNTREBĂRI & RĂSPUNSURI

SÂMBĂTĂ 5 MAI
9:00-9:30 AM — Închinare
9:30-10:45 AM — SESIUNEA 4
10:45-11:15 AM — Pauză de cafea
11:15-11:30 AM — Închinare
11:30 AM -12:45 PM — SESIUNEA 5
12:45-1:00 PM — Pauză
1:00-2:15 PM — ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Fostul pastor luteran Joachim Gauck este noul președinte al Germaniei

Cine ar fi crezut că Germania va ajunge să fie condusă de două persoane care au trăit în fostul stat comunist RDG şi au fost educate în spirit luteran? Atât cancelarul Angela Merkel, fiică de pastor luteran cât şi Joachim Gauck, fost pastor şi fiu de pastor luteran, au trăit în RDG până la căderea Zidului Berlinului în anul 1989.
Joachim gauck a intrat în politică în RDG după ce tatăl său a fost deportat în Siberia din pricina activismului său pentru drepturile omului. În 1965 a devenit pastor în Biserica Luterană din oraşul Rostock. A optat să înceapă studiile teologice deoarece alte universităţi din ţară l-au respins din cauza dizidenţei politice a tatălui său şi a faptului că refuzase în repetate rânduri să devină membru al organizaţiei de tineret a Partidului Comunist. Ordinat ca pastor în anul 1965, a început să vorbească chiar şi în biserică despre democraţie, iar spre sfârşitul anilor 1980 a condus câteva servicii religioase care aveau să ducă în mod direct la demonstraţiile care au precedat căderea Zidului Berlinului.
După reunirea Germaniei Democrate cu cea Federală, pastorul Gauck a devenit şeful comisiei însărcinate cu investigarea activităţii STASI, poliţia secretă a Germaniei de Est. Numit „adevăratul părinte al democraţiei germane”, Joachim Gauck a fost ales Duminică în funcţia de preşedinte al Germanei, funcţie onorifică în această ţară, după ce a obţinut 991 de voturi din cele 1.232 exprimate în cadrul Adunării Federale.

Un primar italian a interzis… moartea!

In oraselul italian Falciano del Massico, localnicii nu au voie sa moara. Decizia, luata la inceputul acestei luni de primarul localitatii, îi impiedica pe cei 3.700 de locuitori sa inceteze din viata. La baza acestei decizii, care este absurda si care nu poate fi in niciun caz respectata, sta faptul ca in localitate nu exista niciun cimitir, iar cei din oras nu stiu ce sa faca cu mortii. Din pacate, doi batrani nu au respectat decizia autoritatilor si au trecut „dincolo”.

Povestea dramatică a unei fete de 16 ani poate schimba legea islamică în Maroc

Mai multi marocani furiosi cer ca tara sa-si schimbe strictul cod penal bazat pe legea islamica dupa ce o fetita de 16 ani a oferit un nou argument dur impotriva actualului sistem.
O petitie online, o pagina de Facebook si nenumarate mesaje pe Twitter, asa si-au exprimat marocanii supararea dupa ce Amina Filali s-a sinucis pentru ca era obligata de lege sa se marite cu barbatul care a violat-o.
Articolul 475 din codul penal marocan ii permite unui violator sa o ia de sotie pe victima sa pentru a scapa de inchisoare si pentru a “pastra onoarea” familiei fetei.
“Amina a fost violata de 3 ori: o data de un barbat, o data de traditie si o data de articolul 475″ e unul dintre mesajele activistilor.
Tatal fetei povesteste ca insusi PROCURORUL i-a spus acesteia ca varianta ideala este sa se marite cu agresorul ei. Legea prevede ca aceasta casatorie poate avea loc doar de comun acord, dar asemenea cazuri sunt extrem de rare. De cele mai multe ori, familia victimei se teme ca aceasta va ramane pe veci singura tocmai pentru ca a fost violata.
Un caz si mai grav a avut loc anul trecut in Afganistan, cand o femeie de 21 de ani a fost trimisa la inchisoare pentru “adulter cu forta” dupa ce a fost violata de varul sotului ei. Atacatorul a primit si el 7 ani de inchisoare. Doar revolta intregii lumi l-a facut pe presedintele tarii sa o gratieze.
sursa: Daily Mail

Pedesită în public pentru că a purtat fustă pâna la genunchi

O fata creștină în vârstă de 16 ani din Sudan a fost pedepsită în public pentru că îndrăznit să poarte fustă până la genunchi. Acesta este efectul legii sharia care prevede pedepse severe pentru orice încălcare a prevederilor Coranului. Această lege islamică acoperă toate aspectele vieții, de la guvernare si relații externe până la viața de zi cu zi a individului si comunității. Puteti citi mai multe despre această lege aici.
Ca urmare a unei interpretări fundamentaliste a legii sharia de către un judecător din Sudul Sudanului, Silva Khasif a fost condamnată să fie pedespită în public cu 50 de lovituri. Ea a fost arestată în timp ce se îşi făcea cumpărăturile într-un magazin din apropierea casei sale de către un poliţist şi târâtă într-un mod extrem de brutal la secţia de poliţie din localitate. Acolo a fost bătută de poliţişti şi apoi a fost trimisă în judecată cu acuzația de comportament indecent. Avocatul fetei Azhari al-Haj a declarat că acest incident a încălcat prevederile legii sharia pentru că doar persoanele peste 18 ani ar trebui pedepsite în felul acesta. În plus, a declarat acesta, există mii de fete minore în Sudan care poartă fustă. Doar în familiile musulmane fundamentaliste există prevederea expresă ca fetele să aibă tot corpul acoperit.

Reinventarea societății spartane ?!?

Parintii ar trebui sa aiba dreptul sa puna capat vietii nou-nascutilor pentru ca sunt “irelevanti din punct de vedere moral”, nefiind “persoane propriu-zise” astfel ca, din punct de vedere etic, acest lucru nu ar fi diferit de un avort, se precizeaza intr-un articol publicat in Journal of Medical Ethics, revista editata de profesorul roman Julian Savulescu, director al centrului de etica aplicata Uheiro de la Oxford.
Potrivit Daily Telegraph, autorii articolului sustin ca nou-nascuti nu au “dreptul moral la viata”, iar parintii ar trebui sa poata sa le puna capat vietii daca atunci cand se nasc se descopera ca au dizabilitati grave, insa si in celalalte cazuri, mai precis in toate in care este permis avortul.
Intitulat “Avort post-nastere: De ce ar trebui nou-nascutul sa traiasca?”, articolul a fost scris de doi fosti asociati ai profesorul roman Julian Savulescu, Alberto Giublini si Francesca Minerva.
Printre argumentele celor doi autori ai articolului se numără și următoarele:
• “Statutul moral al unui bebelus este echivalent cu cel al fetusului, in sensul ca ambilor le lipsesc acele proprietati care justifica acordarea unui drept la viata unui individ”.
• “Atat fetusul cat si nou-nascutul sunt fiinte umane si potentiale persoane, dar niciunul nu este o ‘persoana’ in sensul de ‘drept moral la viata’”.
• “Consideram ca ‘persoana’ inseamna un individ care este capabil sa isi atribuie propriei existente (cel putin) cateva valori de baza, asa incat, lipsa acestei existente sa reprezinte o pierdere pentru ea”.
• “Nu este posibil sa faci rau unui nou-nascut prevenind ca acesta sa isi dezvolte potentialul de a deveni o persoana intr-un sens moral relevant”.
• “Ceea ce numim ‘avort post-nastere’ ar trebui sa fie permis in toate cazurile in care este permis avortul, inclusiv in cazul in care nou-nascutul nu are dizabilitati”.
• “doar 64% dintre cazurile de sindrom Down” din Europa sunt diagnosticate inainte de nastere
• Odata ce astfel de copii sunt nascuti, “parintii nu au nicio optiune decat sa pastreze copilul”
• “Sa cresti astfel de copii ar putea fi o povara de nesuportat pe familie si pe societate, cand statul se ocupa de ei”
• Savulescu a declarat, in apararea celor doi profesori, ca argumentele lor nu sunt “in mare parte noi”.
• “Scopul revistei nu este sa prezinte Adevarul sau sa promoveze anumite perspective morale. Ci este de a prezenta argumente rationalizate, bazate pe premize acceptate la scara larga”.
Cine sunt cei doi autori?
Minerva a fost cercetator asociat la Centrul de Etica Aplicata Uehiro de la Oxford pana in iunie anul trecut, cand s-a mutat la Centrul pentru Filosofie Aplicata de la Universitatea din Melbourne.
Giublini, student invitat la Universitatea Cambridge, a tinut un discurs la Scoala Martin de la Oxford, unde Savulescu este de asemenea director. Si el a fost la Melbourne, la alta universitate.
Savulescu a lucrat la ambele universitati din Melbourne inainte sa ajunga la Oxford in 2002.
sursa: hotnews.ro

Un barbat iranian condamnat la moarte pentru convertirea sa la crestinism a primit azil politic in Romania

Oficiul Roman pentru Imigrari (ORI) i-a acordat azil iranianului Habibou Bastam refugiat in Romania, condamnat la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie.
Acuzatia de apostazie „se fundamenteaza pe faptul ca acesta s-a nascut din parinti musulmani, iar la varsta maturitatii a acceptat Islamul, conformandu-se preceptelor acestui religii, pentru ca apoi sa declare verbal si prin fapte renuntarea de Islam, ocupandu-se totodata de organizarea de intruniri evanghelice, chemand si pe altii sa imbratiseze crestinismul, formand o biserica in casa, desfasurand ceremonii de botez, predicandu-si credinta in crestinism in fata adunarii formate din vecini de-ai sai si negand preceptele islamice”, potrivit hotararii prin care a fost condamnat la moarte.

“Date fiind cele de mai sus, dupa analizara dosarului, a declaratiilor procurorului si a vecinilor care au depus marturie, precum si a rapoartelor intocmite de organele de judecata a investigatiilor si interogatoriilor desfasurate, acuzatul nefiind prezent pentru a se apara pe parcursul investigarii dosarului, instanta considera vinovatia acuzatului ca fiind evidenta. Pe baza decretului adoptat in unanimitate de expertii in jurisprudenta islamica, a art. 3 din Codul de Procedura al Tribunalelor Generale si Revolutionare, a art. 205 din Legea Sanctiunilor Islamice, a decretului Imamului Khomeini si Ayyatollahilor Seyyed Mohammad Reza Golpayegani, Safi Golpayegani, Makarem Shirazi, Bahjat Foumani si a Oficiului Liderului Suprem, sus-numitul este condamnat la moarte pentru apostazie. Hotararea este emisa in absenta acuzatului si poate fi reanalizata de Curtea Suprema in termen de douazeci de zile de la data comunicarii”, se arata in hotararea din 2009 a tribunalului din Teheran, depusa la dosarul lui Habibou Bastam.

Cazul lui Habin Bastam se afla si in atentia Oficiului pentru Comunicare Internationala si Drepturile Omului – Human Rights & International Communication – HRICO/OCIDO, care a fost sesizat de fratele condamnatului, Assadollah Masoud Bastam – cetatean britanic de origine iraniana, si el condamnat, in lipsa, pentru apostazie in Iran.

Assadollah Masoud Bastam a venit in Romania si s-a adresat mai multor institutii pentru protectia drepturilor omului, inclusiv Reprezentantei Comisiei Europene si Parlamentului, cerand sprijin pentru salvarea vietii fratelui sau, Habibou Bastam, in varsta de 29 de ani, “refugiat in Romania din cauza persecutiilor politice si religioase la care a fost supus in tara sa natala, Iran”.

“Situatia familiei Bastam s-a agravat in Iran pe masura ce mai multi membri ai sai, avand convingeri democratice si convertindu-se la crestinism, au fost rand pe rand persecutati politic si religios, in primul rand de autoritati. Toate acestea au culminat cu condamnarea la moarte sub acuzatia de apostazie – in anul 2001 a lui Assadollah Masoud Bastam – caruia la scurt timp autoritatile britanice i-au acordat protectie si statutul de azilant, devenind ulterior cetatean britanic, onorabilitatea sa fiind sustinuta si de unul din principalele partide politice britanice, pe ale carui liste electorale a candidat la alegeri locale in 2006. Persecutiile s-au accentuat asupra membrilor familiei Bastam, unii dintre acestia fiind implicati in campania lui Mir Hossein Moussavi (fost contracandidat al presedintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, in 2009). Ulterior, prin interventia unor parlamentari britanici si americani, a unor organizatii, ceilalti doi frati ai lui Assadollah Masoud Bastam si Habibou Bastam au ajuns in Marea Britanie si SUA, unul dintre ei, Yadollah Bastam, primind deja azil politic in Marea Britanie. De asemenea, si parintii celor patru frati se afla in acest moment in Marea Britanie solicitand azil politic”, spune organizatia pentru apararea drepturile omului.
Despre cazul Bastam, Amnesty International a fost sesizata in 5 noiembrie 2009 de un parlamentar britanic.
Habibou s-a refugiat in Romania, sotia si copilul sau ramanand in Iran. Cat a stat in Radauti, Bastam a frecventat biserica penticostala Betel, pastorita de Vasile Piscuc.
sursa: stirileprotv.ro

Biserica Baptistă „HARUL” din Ineu – Arad vă invită să spirjiniţi prin rugăciune şi prezenţă lucrarea de evanghelizare oragnizată în zilele de 20, 21 şi 22 Ianuarie 2012. Vor predica pastorii:
Cornel Peleaşă din Piteşti – 20.01.2012
Ovidiu Măduţa din Arad – 21.01.2012
Dorin Simu din Tinca – 22.01.2012

Cele mai periculoase 10 ţări pentru creştini (partea a II-a – locurile 5-1)

5. Somalia

Somalia este o țară africană din Cornul Africii, care se învecinează la nord cu Djibouti și Golful Aden (frontieră maritimă cu Yemenul), la est și la sud cu Oceanul Indian (frontieră maritimă cu arhipeleagul iemenit, dominat de insula Socotora) și la vest cu Kenya și Etiopia. Capitala: Mogadishu. Somalia este singura țară africană, în care o singură limbă este vorbită de toată populația, somaleza. Somalia există în prezent ca țară doar de jure. Ea nu are capacitate de a se organiza ca stat cu parlament, guvern și justiție.

Populaţia: 9.1 milioane; foarte puţini creştini (nu este cunoscut numărul official)
Religia dominantă: Islamul
Este foarte greu să trăieşti în Somalia în condiţiile în care din anul 1991 debandada politică, militară şi economică este generală, cu atât mai mult dacă eşti creştin. Cel puţin 15 creştini au fost ucişi de insurgenţii islamişti Al-Shabaab în 2009 şi cel puţin alţi 8 în 2010. Puţinii creştini care trăiesc în această ţară sunt persecutaţi fără milă, de aceea trebuie să-şi practice credinţa în secret, altfel riscă să fie ucişi în faţa copiilor lor, aşa cum a fost cazul lui Osman Abdullah Fataho. Formaţiunea militară Al-Shabaab a preluat controlul în cea mai mare parte a sudului Somaliei şi unul dintre scopurile lor declarate este acela de a-I stârpi cu totul pe creştini din ţară.

4. Arabia Saudita

Regatul Arabiei Saudite este cea mai mare țară din Peninsula Arabă. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak la nord și nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman la sud și sud-est și Yemen la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în partea estică aflându-se Golful Persic iar în partea vestică aflându-se Marea Roșie. Este numită “Țara celor doua moschei sfinte”, o referință la Mecca și Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului.

Populaţia: 25.7 milioane; 565.400 Creştini
Religia dominantă: Islamul
Dintre cei 25,7 milioane de locuitori ai Arabiei Saudite, aproximativ 25 de milioane sunt musulmani, adică 97% din populaţia totală. Libertatea religioasă este aproape inexistentă în afara islamului. Convertirea la creştinism înseamnă apostazie şi se pedepseşte prin decapitare sau ucidere cu pietre în public. Creştinii care merg la lucru în această ţară sunt monitorizaţi pentru a nu-şi promova credinţa printre nativi. Li se permite închinarea doar în locuri private şi în grupuri foarte restrânse. În Octombrie 2010 un grup de 12 creştini filipinezi împreună cu preotul lor au fost arestaţi în timp ce încercau să organizeze o întâlnire de rugăciune într-o casă particulară. Au fost acuzaţi de “blasfemie împotriva islamului” şi expulzaţi din ţară

3. Afganistan

Afganistanul este o țară din Asia centrală. Se învecinează cu Iranul la vest, Pakistanul la sud și la est, Turkmenistanul, Uzbekistanul și Tadjikistanul la nord, și cu China în estul extrem. Aici sunt cea mai mare parte din Munții Hindukush. Este una dintre cele mai sărace țări ale lumii.

Populaţia: 28.15 milioane; foarte puţini creştini (nu se cunoaşte numărul exact)
Religia dominantă: Islamul
Forma de guvernare: Republică Islamică
Ca în majoritatea ţărilor islamice, creştinismul este interzis şi în Afganistan. Creştinii străini sunt monitorizaţi, iar nativii sunt persecutaţi şi opriţi de la orice fel de ascensiune politică sau socială. Nu li se permite sub nicio formă închinarea publică. În Iunie 2010, un parlamentar a chemat populaţia la execuţia unui bărbat nou convertit la creştinism. Prin urmare, mulţi creştini au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele şi să se ascundă în păduri. În August 2010, un grup de talibani a descoperit un grup de creştini care făceau parte dintr-o misiune medicală şi au ucis 10 persoane.

2. Iran

Republica Islamică Iran, cunoscută pe plan internaţional până în 1935 ca Persia, este o țară în Asia de sud-vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele “Persia” cât și “Iran”. “Iran” este uzitat de către funcționari în contextul politic-statal. Numele “Iran” este un înrudit cu cuvântul “arian”, și înseamnă “teren de aur”.

Populaţia: 74.2 milioane; 450.000 Creştini
Religia dominantă: Islamul
Formă de guvernare: Republică Islamică
În anul 2010 s-a constatat că numărul creştinilor arestaţi sau ucişi în Iran a crescut foarte mult, iar presiunea asupra creştinilor este mai aprigă ca niciodată. 99% din populaţia Iranului este islamică şiită, iar cei aproximativ 450.000 de creştini sunt supuşi neîncetat la tot felul de presiuni sociale. Nu au voie să ocupe funcţii înalte în societate sau să-şi practice credinţa în mod public. În preajma alegerilor din anul 2009, politicienii de la vârful sructurii politice au declarat în mod public că vor ca Iranul să fie o ţară exclusiv islamică.

1. Coreea de Nord

Republica Populară Democrată Coreeană, este un stat în partea de nord a peninsulei Coreea situată în nord-estul Asiei. Ea este vecină cu China (1.416 km de frontieră comună) și Rusia la nord (19 km de frontieră), iar în sud cu Coreea de Sud (238 km de frontieră). Această ultimă frontieră este constituită în zona demilitarizată, care este în realitate foarte puternic militarizată, fiind supravegheată de peste un milion de soldați. Japonia, vecinul maritim al Coreei, nu are frontieră terestră cu ea, dar sunt despărțite de Marea Japoniei. Partidul Muncitorilor din Coreea este la putere din 1948. Kim Jong-il a fost Secretar General al partidului și liderul suprem al țării, iar în urma morţii sale din data de 17 Decembrie 2011, funcţia supremă în stat i-a revenit fiului acestuia Kim Jong-un.

Populaţia: 20 milioane; 400.000 Creştini
Religia dominantă: Atheism???
Formă de guvernare: Dictatură comunistă
Deşi majoritatea nord-coreenilor se declară fără religie, foarte mulţi cetăţeni ai acestei ţări au o moştenire budistă şi confucianistă. Religia este permisă de Constituţia statului doar la nivel declarativ, pentru că, în fapt, prigoana împotriva creştinilor este mai cruntă decât în orice alt loc de pe pământ. Creştinii trebuie să-şi ascundă credinţa, iar părinţilor li se interzice în mod deschis să nu-şi înveţe copiii vreo dogmă religioasă până când nu sunt “sufficient de maturi ca să înţeleagă”. A deţine o Biblie în Coreea de Nord poate constitui fundamental perfect pentru o execuţie în secret sau pentru deportare într-o tabără de muncă forţată (un fel de gulag).
În anul 2010, sute de creştini au fost arestaţi: unii au fost executaţi în public, în timp ce alţii au fost trimişi în lagărele de muncă forţată. Potrivit Human Rights Watch în Coreea de Nord nu există libertate religioasă, guvernul sponsorizează diferite grupuri religioase tradiţionale doar pentru a crea iluzia de libertate religioasă.
Însă, în ciuda riscurilor, Biserica Creştină continuă să crească: aproximativ 400.000 de creştini cântă imnuri şi se roagă în bisericile organizate subteran.

Cele mai periculoase 10 ţări pentru creştini (partea 1 – locurile 10-6)

O statistică incredibil de bulversantă a cunoscutei reviste americane Christianity Today spune că în fiecare an mor aproximativ 171.000 de creştini în lumea întreagă. (Asta înseamnă cam 468 de oameni în fiecare zi sau 19, 5 pe oră). Ca slujitor, am trăit de multe ori frustrarea de a face tot posibilul ca să-i conving pe credincioşi să participe la slujbele de închinare şi de a vedea că nu răspund aşa cum trebuie. Le-am vorbit de multe ori despre harul pe care-l avem de a ne închina în libertate, dar pentru unii orice argument este lipsit de imprtanţă. Acum sunt mai îngrijorat decât oricând să realizez că în fiecare oră pe care o petrecem în faţa televizorului sau a computerului inconştienţi de binecuvântarea de a nu fi urmăriţi, batjocoriţi, prigoniţi sau chiar ucişi pentru credinţa noastră, undeva în lume mor 19,5 oameni. În timpul unui film de două ore la care ne distrăm copios, 39 de creştini îşi dau viaţa pentru Salvatorul lor. În timp ce citeşti acest articol unul sau doi fraţi de-ai tăi vor spune că nu se vor despărţi de Cristos şi pentru asta vor plăti cu viaţa.
Vreau să vă pun la dispoziţie o listă cu cele mai periculoase 10 state pentru creştinism ca să vă rugaţi pentru creştinii de acolo.

10. Laos

Nume oficial: Republica Populară Democrată Lao. Este un stat din Asia de Sud-Est, ce se învecinează cu Birmania și China la nord-est, cu Vietnamul la est, cu Cambogia la sud și cu Tailanda la vest. Laosul își are originile în Imperiul Lan Xang ce a existat între secolele XIV și XVIII. După o perioadă de apartenență la Imperiul Colonial Francez, și-a obținut independența în 1949. O lungă perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist din Laos în 1975.

Populaţia: 6.4 milioane; 200.000 Creştini
Religia dominantă: Budismul
Formă de Guvernare : Communismul
Atitudinea aurotităţolor statului Lao faţă de creştinism este una declarat ostilă. Bisericile nu se pot aduna fără teama de a fi atacate de budiştii fundamentalişti. Creştinilor li se refuză orice acces în funcţii de conducere ale societăţii şi sunt supuşi în mod constant la presiuni fizice şi emoţionale pentru a-şi abandona credinţa. În anul 2010, 29 de creştini au fost ucişi şi cel puţin 20 au fost arestaţi. Mai multe case de rugăciune au fost atacate şi distruse. În Ianuarie 2010, 11 familii creştine au fost alungate din comunitaţile în care trăiau, fiind obligate să trăiască în pădure.

9. Uzbekistan

Uzbekistan, sau Republica Uzbekistan este o țară situată în Asia centrală. Se învecinează cu Kazahstanul la vest și la nord, cu Kârgâzstanul și Tadjikistanul la est și Afganistanul și Turkmenistanul la sud. În extremitatea vestică aMa Uzbekistanului se găsește lacul Aral, cândva a 4-a întindere intracontinentală de apă din lume. Arabii au stăpânit actualul teritoriu al Uzbekistanului încă din sec al VII-lea. În Evul Mediu, Uzbekistanul a fost unul din bastioanele islamului, fapt vizibil mai ales în Buhara, oraș din sud-estul țării, situat la 150 km vest de Samarkand, oraș faimos încă din sec al IV-lea î.C.

Populatia: 27.5 millioane; 208,600 Creştini
Religia dominantă: Islamul
Presiunea utorităţilor Uzbece faţă de creştini creşte pe z ice trece. Creştinismul este religie interzisă în această ţară, de aceea, pastorii şi enoriaşii lor riscă între 3 şi 15 ani de închisoare pentru frecventarea grupurilor de rugăciune. În anul 2010 mai multe biserici au fost atacate şi mulţi creştini şi-au pierdut slujbele, au fost bătuţi sau respinşi de propriile familii. Site-ul asianews.it relatează că în anul 2010 pastorul Baptist Thoria Haydarov a fost condamnat la 10 de închisoare pentru “traffic de droguri”. Stirea despre dosarul sau fabricat a fost difuzata in toata lumea, Hillary Clinton acuzand in mod deschis atitudinea statului uzbec.

8. Iraq

Republica Irak este o țară din Orientul Mijlociu în Asia de Sud-Vest la confluența dintre râurile Tigru și Eufrat care include, de asemenea sudul Kurdistanului. Are frontiere cu Kuweitul și Arabia Saudită la sud, Iordania la vest, Siria la nord-vest, Turcia la nord și Iran (Persia) la est. Irakul are o zonă îngustă de coastă la Umm Qasr în Golful Persic.
A doua țară de pe Pământ ca rezerve de petrol (după Arabia Saudită) a fost invadată în anul 2003 de către trupele a peste 50 de state coalizate, sub conducerea Statelor Unite și Marii b<ritanii.
La 19 august 2010, după circa 7 ani și jumătate de ocupație, ultima unitate combatantă a forțelor militare ale SUA a fost retrasă complet. Totuși în țară vor rămâne prezenți până la 50.000 militari americani pentru misiuni speciale, necombatante, cum ar fi antrenarea forțelor de securitate și antiteroriste irakiene.

Populaţia: 30.7 milioane; 334.000 Creştini
Religia dominantă: Islamul
Violenţa irakienilor islamişti împotriva creştinilor a devenit aproape o rutină. În anul 2010, în preajma alegerilor din luna Martie, mai mulţi creştini au fost ucişi în oraşul Mosul, iar alţii au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţele şi să se stabilească în câmpiile din Ninive. Atacurile împotriva caselor de rugăciune sunt în continuă creştere. Cel puţin 58 de creştini au fost ucişiîn Octombrie 2010 într-un atac cu bombă în Bagdad în timpul unei slujbe bisericeşti.
mai multe detalii puteti gasi aici

7. Yemen

Republica Yemen, este o țară în Orientul Mijlociu situată în Peninsula Arabă în sud-vestul Asiei. Cu o populație de circa 23.580.000 locuitori, Yemen este mărginită de Arabia Saudită la nord, Marea Roșie la vest, Marea Arabă și Golful Aden la sud, și Oman la est. Teritoriul Yemenului include peste 200 insule, cea mai mare fiind Socotra, la cam 415 km la sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei.

Populaţia: 23.6 milioane; foarte puţini creştini (nu se conoaşte numărul official)
Religia dominantă: Islamul
Străinii au drepturi extreme de limitate în Yemen, iar în ceea ce priveşte practicarea publică a unei alte religii decât cea islamică este strict interzisă. Evanghelizarea este supusă condamnării statului Yemenit. Mai mulţi muncitori creştini au fost expulzaţi în 2010 pentru simplul fapt că au fost găsiţi răspunzând la unele întrebări despre credinţa lor unor musulmani. Cei despre care se află că s-au convertit la creştinism sunt perscutaţi în mod deschis şi ucişi cu pietre sau arşi în public pentru apostazie.

6. Maldive

Insulele Maldive, oficial Republica Maldive, este o țară insulară format dintr-un grup de atoli din Oceanul Indian, situat la sud-vest de India în Marea Laccadivelor din Oceanul Indian . Cei 26 de atoli ai arhipelagului formează un teritoriu ce conține 1.192 de insule din care 250 sunt locuite.
Din secolul al III-lea budismul a fost religia principală a locuitorilor, până în 1153 când în arhipelag a fost introdus islamul. În 1558 arhipelagul intră sub influența Imperiului Portughez și apoi al celui Olandez din 1654. În 1887 devine un protectorat britanic. În 1965, arhipelagul devine independent iar din 1968 forma de organizare statală este republica.
Maldivele sunt cel mai mic stat asiatic, atât din punct de vedere al populației cât și al suprafeței. Este de asemenea statul cu cea mai mică altitudine maximă din lume.

Populaţia: 311.000; foarte puţini creştini (numărul lor nu este cunoscut official)
Religia dominantă: Islamul
În Maldive, toţi cetăţenii trebuie să fie musulmani, deoarece legea şaria interzice practicarea oricărei alte religii în afară de islam. Bisericile creştine sunt interzise în mod official, iar importarea de literatură creştină este aspru condamnată. Dacă se descoperă o Biblie sau o altă carte cu mesaj creştin asupra unui turist, acesta este expulzat imediat din ţară

J. Lee Grady, editor al Charisma Magazine – Reforme de care are nevoie mişcarea penticostalo-carismatică

J. Lee Grady este autor, jurnalist si lucrator ordinat. Timp de 17 ani a lucrat pentru revista Charisma, una dintre cele mai larg distribuite publicatii evanghelice crestine din America , si a lucrat ca redactor al cestei reviste timp de 11 ani. El este autorul a patru carti, inclusiv „10 minciuni pe care Biserica le spune femeii”. Lee si sotia sa, Deborah au patru fiice. Ei locuiesc in Florida.

Recent a scris un articol in Charisma Magazine care mi-a atras atentia, mai ales prin abordarea transanta si clara fata de reforma necesara in Miscarea Penticostală şi Carismatica. A intocmit o lista de 15 Reforme imperativ necesare.

1. Sa reformam teologia noastră. Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi. El este Dumnezeu si El este Sfant. El nu este o “ea ” sau un “el”. El nu este o greseala grosolana sau o prostie, o forta, sau o putere innascuta. Noi trebuie sa incetam in a-L mai manipula, comanda si arunca imprejur.

2. Sa ne intoarcem la Biblie. Cuvantul lui Dumnezeu este fundamentul experientei crestine. Orice experienta dramatica, indiferent de cat de spirituala ar parea sa fie, trebuie sa fie testate de catre Cuvantul lui Dumnezeu si discernamantul Duhului Sfant. Viziunile, visele, profetiile si orice intalniri cu îngerii trebuiesc sa fie in conformitate cu Scriptura. Daca noi nu le vom testa vor putea ajunge sa raspandesca deceptie si inselaciune.

3. E timpul pentru asumarea responsabilitatii personale. Noi, carismaticii, trebuie sa ne oprim sa mai dam vina pe demoni pentru orice. Oamenii sunt, de obicei, problema.

4. Nu te mai juca de-a lupta cu demonii. Lupta spirituala este o realitate, iar noi nu o sa reusim sa cistigam lumea pentru Hristos doar strigand la ”capeteniilor” demonice. Noi trebuie sa ne rugam, sa predicam si să perseveram pana vom vedea victoria finala.

5. Opriti neghiobia sau prostia. Cei care lovesc, palmuiesc sau imping pe altii in timpul rugaciunii, ar trebui sa li se ceara sa stea jos pana cand vor invata ca blandetea este roada Duhului Sfant. Referirea este penru cei care practica „The second blessing”, caderile pe spate etc.

6. Opriti toate extorcarile spirituale acum. Lucrarile Televiziunilor Crestine trebuie sa inceteze si sa se abtina de la toate tacticile manipulatoare de strangere de fonduri. Noi trebuie sa nu mai acordam platforme lucratorilor care fac revedicari ciudate de recuperare a finantelor in mod supranatural, in special atunci cand Scriptura este distorsionata, sunt impuse termene limita si saracii sunt exploatati.

7. Cei care pretind ca sunt slujitori ai lui Dumnezeu – fie daca acestia sunt evanghelisti care calatoresc, pastori locali sau lideri de anumite lucrari – trebuie sa dea socoteala fata de alti lideri. Oricine care refuza sa-si supună viata lor unei discipline evlavioase va trebui sa fie corectati.

8. Expunerea intrusilor. Bisericile ar trebui sa inceapa sa verifice trecutul acestor lucratori care calatoresc din loc in loc. Predicatorii care au ascuns antecedente penale, au mintit cu privire la casatoriile lor din trecut, care au victimizat femei sau care au refuzat sa plateasca ajutorul pentru copil ar trebui sa fie expusi ca sarlatani si evitati sau respinsi in cazul in care nu se pocăiesc.

9. Opriti falsificarea ungerii. Dumnezeu este Dumnezeu, si El nu are nevoie de ajutorul nostru ca sa se manifeste. Aceasta inseamna ca nu trebuie sa presaram sclipici pe noi insine pentru a sugera ca slava lui Dumnezeu este cu noi, si ca nu trebuie sa ascundem bijuteriile false pe podea pentru a dovedi ca suntem “unsi” sau sa scoatem afara din manecile noaste pene de pui golasi ca sa putem pretinde ca ingerii sunt in camera. Toate aceste sunt minciuni impotriva Duhului Sfant.

10. Sa ne intoarcem la curatie/neprihanire. Am avut destule scandaluri. Biserica carismatica trebuie sa dezvolte un sistem de restaurare a lucratorilor care au cazut. Cei care au cazut din punct de vedere moral pot fi restaurati, dar ei trebuie sa fie dispusi sa se supuna mai degraba unui proces de vindecare, decat sa se grabeasca sa ajung imediat inapoi la amvon.

11. Avem nevoie de smerenie. Lucratorii care pretind tratament de vedete, cer salarii generoase, insista pe titluri sau pe expunerea distanta fata de altii sunt vinovati de mandrie spirituala.

12. Nu mai vrem “big shots”. Apostolii sunt robi ai lui Hristos si ar trebui sa fie modele impecabile de umilinta. Apostolii adevaratii nu conduce de sus in jos, printr-o autoritate ierarhica peste biserica. Ei servesc biserica de jos in sus ca si adevarati slujitori.

13. Niciodata nu promova daruri pe cheltuiala caracterului. Cei care sunt implicatii in profetie, vindecari si minuni trebuie, de asemenea, sa arate Roada Duhului Sfant. Si in timp ce continuam sa incurajam darul vorbirii in limbi, sa ne asiguram ca nu o il vom trata ca pe ceva semn al superioritatii. Lumea are nevoie de dragostea noastra, nu de “glossolalia” noastra.

14. Puneti profetii sa dea socoteala. Cei care refuza sa-si asume responsabilitatea pentru declaratiie inexacte sau neconforme cu realitatea, sa nu li se mai dea “platforma” sa vorbeasca. Iar “profetii” care traiesc o viata imorala nu mai merita sa mai aiba o voce publica.

15. Haideti sa facem lucrurile importante sa fie importante. Scopul ungerii Duhului Sfant este de a e imputernici pentru a ajunge la altii cu Evanghelia. Astazi suntem la rascruci de drumuri : Fie vom continua intr-o directie gresita , intretinuti de circurile noastre carismatice , fie ne vom avanta in evanghelizare, plantare de biserici, misiuni, ucenicie si lucrarea, plina de compasiune, de ajutorare a celor saraci si de lupta impotriva nedreptatilor. Bisericile care imbratisează aceasta Reforma noua se va concentra asupra prioritătilor lui Dumnezeu.

Source: Charisma Magazine
By: J. Lee Grady is contributing editor of Charisma Magazine.

„Până când moartea ne va despărţi” sau „Până când contractul va expira”?

„Contract de căsătorie pentru doi ani de zile cu posibilitatea de prelungire pentru …”, aşa ar putea scrie de acum încolo pe anexa certificatului de căsătorie obţinut în Mexic.
Pentru că aproape 50% dintre căsătoriile din capitala Ciudad de Mexico se încheie în mai puţin de doi ani cu un divorţ, autotităţile locale iau în calcul revizuirea Codului Civil, care ar permite acordarea de licenţe temporare de căsătorie. Acest demers i-ar ajuta pe tinerii însurăţei să evite divorţul atunci când le-a trece prin cap să iasă din căsătorie.
În funcţie de doleanţele cuplului, perioada contractului de căsătorie ar putea fi prelungită pentru o perioadă stabilită chiar de ei, menţionează The Week.

Manuscrisele de la Marea Moarta sunt diponibile pe Internet

Proiectul de digitalizare a manuscriselor de la Marea Moarta a fost lansat de Google si Muzeul Israel din Ierusalim, pentru a oferi pe Internet imaginile textelor biblice antice la o rezolutie foarte mare. Site-ul va facilita cautarea si incarcarea rapida a fotografiilor celor cinci manuscrise complete din perioada celui de al doilea Templu, din timpul aparitiei crestinismului si a iudaismului rabinic. Imaginile sunt insotite de videoclipuri explicative si informatii despre texte si istoria acestora.

http://dss.collections.imj.org.il

Voi canta doar despre Isus – Istorisiri despre compunerea imnurilor sacre

Voi cânta doar despre Isus
– Istoria imnurilor sacre (vol. 1)

Din Introducere
Imnologia creştină s-a dezvoltat de-a lungul secolelor cu scopul precis de a reda fidel învăţătura Sfintelor Scripturi într-o manieră simplă şi plăcută. Imnurile au fost îndrăgite de creştini pentru că au reşit să comunice eficient doctrinele de bază ale Bibliei. Adevărurile fundamentale ale Cuvântului lui Dumnezeu se întipăresc mai uşor în inima şi mintea credincioşilor prin cântare. Mai mult, izvorâte din trăirea unor experienţe înălţătoare cu
Dumnezeu, imnurile reuşesc să fie un instrument folositor în dialogul închinătorilor cu Dumnezeu, permiţându-le acestora să răspundă într-un mod reverenţios Creatorului şi Mântuitorului lor: O, Doamne mare, când privesc eu lumea / Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt, / Fiinţele ce-mpodobesc natura /Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt, / Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti!”
Conştienţi că „Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor” (cf. Ps. 22:3), sfinţii din toate timpurile au căutat să aducă prezenţa lui Dumnezeu printre ei prin intermediul cântărilor sacre. Începând cu îngerii care au izbucnit în cântări de veselie atunci când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (Iov 38:7), continuând cu cântările sfinte evreieşti (Ex. 15:1-21; 32:1-43; 2 Sam. 22:2-51 etc.), inclusiv psalmii [...], şi cu cântarea îngerilor de pe câmpiile Betleemului (Luca 2:14), Biblia descrie multe situaţii când cântările sacre au înlesnit coborârea prezenţei lui Dumnezeu printre preaiubiţii Săi.
Deşi imnurile sacre au fost cântate din vechime, structura lor a început să se schimbe din cântări în proză în cântări versificate începând cu secolul al VI-lea, când Benedict de Nursia, fondatorul Ordinului călugăresc al Benedictinilor, a scris primele imnuri în versuri. Totuşi, multă vreme acestea au fost cântate cu preponderenţă în Biserica Romano-Catolică. Odată cu Reforma ce a avut loc la începutul secolului al XVI-lea în Germania, lucrurile au început să se schimbe.
Un rol imens l-a avut reformatorul Martin Luther (1483-1546), care nu a fost doar un teolog de excepţie, ci şi un mare iubitor de muzică. Între cele 95 de teze pe care le-a ţintuit pe uşa catedralei din Wittenberg, pe lângă traducerea Bibliei în limba germană, a predicării justificării păcătosului înaintea lui Dumnezeu numai prin credinţă, se găsea şi teza conform căreia întreaga congregaţie avea dreptul să cânte laude lui Dumnezeu, nu doar preoţii hirotonisiţi.
Deşi pe continent imnurile în versuri, inspirate din doctrinele biblice, deveneau tot mai răspândite, bisericile din Anglia continuau să cânte doar Psalmii. O mare controversă a avut loc atunci când, la începutul secolului al XVIII-lea, Isaac Watts, părintele imnologiei englezeşti, a îndrăznit să cânte şi să publice imnuri neinspirate din psalmi. Văzând că unii dintre psalmii care erau cântaţi în cadrul închinării publice aveau traduceri foarte nereuşite şi parafrazări în versuri şi mai nereuşite, Isaac Watts a lucrat o vreme la propria parafrazare în versuri a Psalmilor, pe care a publicat-o în anul 1719 sub titlul Parafrazarea Psalmilor lui David. Dar, talentatul compozitor şi predicator nu s-a oprit aici, ci a început să compună şi să cânte imnuri neinspirate din psalmi.
Încurajaţi de entuziasmul lui Watts, fraţii John şi Charles Wesley au început şi ei să compună imnuri inspirate din doctrinele biblice. Însă cei doi au mers mai departe şi au avut curajul de a îmbina predicarea şi cântarea imnurilor în cadrul închinării publice, astfel încât în curând mulţimi de oameni au început să părăsească Biserica Angliei pentru a participa la serviciile bisericilor metodiste. De aici şi până la adoptarea pe scară largă a imnurilor în versuri inspirate din doctrinele biblice nu a mai fost decât un pas.
Bisericile evanghelice din România nu s-au confruntat cu probleme ca cele descrise anterior, pentru că, încă de la începuturile credinţei evanghelice în ţara noastră, majoritatea cântărilor care s-au cântat au fost traduse din limbile engleză şi germană. Aşadar, creştinii evanghelici români au cules roadele muncii de sute de ani a fraţilor lor din apus. Mai degrabă, nevoia cu care s-au confruntat ele, a fost aceea de a avea cărţi de cântări şi oameni pregătiţi în domeniul muzical, care să-i înveţe pe credincioşi să cânte.
În volumul de faţă ne propunem să punem la dispoziţia credincioşilor evanghelici (şi nu numai) din România descrierea a 101 de povestiri care stau la baza celor mai cunoscute imnuri care se cântă în bisericile noastre. Mulţumindu-I Domnului pentru oamenii hăruiţi care au compus aceste imnuri în momente de mari încercări, ne rugăm ca această carte să devină o binecuvântare pentru toţi cei ce o vor citi.
Bebe şi Bianca Ciauşu

Noua conducere a Comunităţii Bisericilor Baptiste Arad

Astăzi, 02 Aprilie 2011 s-a ales noua conducere a Comunităţii Bisericilor Baptiste Arad. Nu s-au schimbat prea mult lucrurile, pentru că au fost alese aceleaşi persoane ca şi în urmă cu patru ani sau cu 25 în cazul secretarului Bozian Petru. Singura noutate este Doru Butaş care a fost ales vicepreşedinte cu educaţia. Aşadar, iată cine va conduce Comunitatea Bisericilor Baptiste Arad în următorii patru ani.
Preşedinte – Romică Iuga

Secretar – Bozian Petru

Vicepreşedinte educaţie – Doru Butaş

Vicepreşedinte pastorală – Zaharia Ioan
Vicepreşedinte Misiune – Onisim Mladin

Eveniment editorial – prima carte de limba romana despre istoria imnurilor sacre

Partenriatul Stat-Biserică. O fi de bine, o fi de rău?

De parcă n-ar fi fost de ajuns că„ai noştri” ca şi „ai lor”, de altfel, se tot ciorovăiesc pe tema colaborării bisericii cu statul în problema primirii de fonduri de la stat, iată că apare înca un motiv de cearta: legea parteneriatului dintre Stat şi Biserică. Legea a trecut deja de parlament şi nu a mai rămas decât să fie promulgată de preşedintele Traian Băsescu.
Despre ce este vorba mai exact? Despre posibilitatea ca bisericile recunoscute din România să poată înfiinţa orfelinate, aziluri de bătrâni sau orice alte programe sociale, cu finanţare asigurată de maxim 80% de la bugetul public şi 20% din partea cultelor, donaţii sau sponsorizări. Proiectul prevede că unitaţile de cult pot să ingrijească copii aflaţi în dificultate, adulţi cu dizabilităţi, bătrâni fără venituri sau cu venituri mici şi familii sărace. Potrivit proiectului, din fonduri publice, vor fi finanţate aceste programe iniţiate de cultele religioase recunoscute în România pentru dezvoltarea si derularea de servicii sociale şi actiuni caritabile, precum şi pentru formarea şi instruirea corpurilor de voluntari care activeaza în domeniul asistenţei sociale.
Oare, o fi de bine sau de rău? Puterea zice că-i de bine, opoziţia zice că-i de rău. Biserica majoritară, iarăşi, zice că-i de foarte bine. Dar ai noştri… ai noştri ce zic?
De-abia aştept să văd reacţii.
Sursa: Hotnews.ro

Începe iar scandalul?

Într-un articol publicat pe http://www.napocanews.ro, un anume Mircea Popescu îl ataca în termeni foarte duri pe pastorul, conferenţiarul , vicepreşedintele baptistilor din Oradea si Satu Mare cu misiunea şi bloggerul Marius Cruceru, afirmând că: „este un om cu grave complexe de superioritate, care s-a găsit să dea în poetul naţional al românilor”.
Întregul articol îl puteţi găsi aici.

Informaţii despre bisericile din România

Ştiaţi că în România există peste 19.000 de biserici (mai precis 19.286)?
Iată împărţirea pe judeţe (în imaginea alăturată – daţi click pe ea pentru a o mari):

Mai jos puteţi vedea şi un top al bisericilor pe denominaţii/judeţ
1 Ortodox: Argeş 525 2,77%
2 Reformat (Calvin): Mureş 226 1,19%
3 Baptist: Arad 180 0,95%
4 Romano-catolic: Timiş 152 0,80%
5 Lutheran: Sibiu 110 0,58%
6 Adventist: Teleorman 84 0,44%
7 Musulman: Constanţa 72 0,38%
8 Greco-catolic: Maramureş 63 0,33%
9 Biserica Evanghelică Română: Dâmboviţa 50 0,26%
10 Unitarian: Harghita 48 0,25%
11 Penticostal: Bistriţa-Năsăud 41 0,22%
12 Creştin după Evanghelie: Suceava 27 0,14%
13 Ortodox de stil vechi: Neamţ 22 0,12%
14 Ortodox de rit vechi: Suceava 19 0,10%
15 Nou-Apostolic: Maramureş 17 0,09%
16 Mozaic: Suceava 12 0,06%
17 Martorii lui Iehova: Cluj 10 0,05%
18 Armeano-gregorian: Suceava 5 0,03%
19 Ecumenic: Maramureş 3 0,02%
20 Armeano-catolic: Cluj 2 0,01%
21 Mormon: Cluj 1 0,01%
22 Anglican: Bucureşti şi Ilfov 1 0,01%
23 Biserica Internaţională a lui Hristos: Constanţa 1 0,01%
sursa: http://biserici.org

Premierul australian, Julia Gillard: Musulmanii afară din Australia!

Lumea politică de pe întrgul mapamond vuieşte din nou pentru nici nu a apucat bine să fie înscăunată ca prim ministru al Australiei (în 10 Iunie 2010) şi Julia Gillard vrea să pună la punct câteva lucruri de o importanţă extremă pentru ţara ei. În data de 30 Decembrie ea a spus reprezentanţilor media că imigranţii ar trebui să se adapteze culturii şi societăţii australiene sau să plece din ţară. De asemenea, a menţionat foarte clar că musulmanii care vor să trăiască după legea sharia vor trebui să părăsească Australia. Citeşte întregul articol aici.

Nicolas Sarcozy vorbeste despre “epurarea religioasa” din Orientul Mijlociu

Presedintele Frantei, Nicolas Sarcozy a vorbit zilele trecute despre atacurile impotriva bisericilor crestine din Orientul Mijlociu, numindu-le metode de epurare religioasa. Cititi mai multe accesand linkul alaturat.
http://www.middle-east-online.com/english/?id=43513

Concluzii după conferinţa “Realitatea Razboiului Spiritual” ţinută de Paul Washer la Bucureşti

Sâmbătă noaptea ne-am întors de la conferinţa organizată de HeartCry Missionary Society şi Paul Washer in Bucureşti între 06.05-08.05. 2010. Tema conferinţei a fost “Realitatea Războiului Spiritual”, o temă destul de actuală şi relevantă pentru creştinismul evanghelic din România dacă ţinem cont că tot mai mulţi credincioşi tind să alunece în extreme atunci când este vorba despre realitatea spirituală. Unii ignoră complet subiectul, iar alţii tind să manifeste un interes bolnăvicios pentru el, văzând demoni în spatele oricărui tufiş. Dacă ar fi să menţionez câteva concluzii, acestea ar fi următoarele:
1. Perspectiva lui Paul Washer a fost foarte echilibrată. Pornind de la textul biblic Efeseni 6:10-20, mai întâi a descris realitatea dimensiunii spirituale, urmând ca mai apoi să o detalieze, menţionând că diavolul este un adversar extrem de puternic ca să nu-l iei în serios, dar, în acelaşi timp, extrem de limitat în acţiunile lui, pentru că a fost înfârnt pe Golgota de Domnul Cristos, autoritatea fiindu-i zdrobită prin moartea Fiului lui Dumnezeu.
2. Paul Washer mi-a lăsat impresia unui om sfânt, care trăieşte ceea ce predică, şi cred că de aici vine pasiunea şi puterea pe care le amnifestă în predicare. Simplitatea lui şi atenţia pe care le-a manifestat faţă de fiecare om cu care a stat de vorbă, inclusiv cu gupul nostru de la Ineu, m-au determinat să cred că este un om special.
3. În ciuda oboselii (aprox. 1360 de Km de şofat dus-întors), ne-am întors provocaţi să
- fim mai atenţi la strategiile diavolului de a ne face să păcătuim
- punem în aplicare ceea ce ştim deja despre viaţa de credinţă
- să fim mai pasionaţi pentru lucrarea lui Dumnezeu, în mod special pentru lucrarea cu tinerii
Per ansamblu, a fost o conferinţă bine organizată cu o învăţătură biblică, echilibrată.

Incredibila poveste de viaţă a tenorilor Jose Carreras şi Placido Domingo

În data de 23 Aprilie 2010 ziarul Independent a publicat un articol cu titlul “Povestea neştiuta a lui Domingi şi Carreras”. Faceţi-vă timp să o citiţi până la capăt pentru că este impresionantă.

Multă lume crede că viaţa celebrităţilor este minunată, fără probleme şi necazuri majore…, că în existenţa lor sentimentele alese, compasiunea şi gesturile de sprijin, de ajutor ar lipsi cu desăvârşire. Numai că există şi staruri cu suflet mare, capabile să întindă mâna unor oameni aflaţi la un moment dat, la un pas de disperare, sau chiar aproape de moarte. Astfel de oameni fac parte din povestea adevărată a nobleţei umane, care ar trebui să ne impresioneze, să ne facă mai buni…O poveste de acest fel, foarte puţin cunoscută, este legată de doi din celebrii trei tenori ai anilor ’90, Lucciano Pavarotti, José Carreras şi Plácido Domingo, care au emoţionat lumea cântând împreună.
Şi cei care n-au vizitat vreodată Spania ştiu despre rivalitatea care există între catalani (locuitorii regiunii Catalunya) şi madrilenii. Primii acţionează continuu pentru autonomia lor, într-o Spanie dominată de Madrid. Aşa cum se ştie, Placido Domingo este madrilen, iar José Carreras, catalan, şi din motive politice, începând cu 1984, au devenit adversari politici. Ani în şir, solicitaţi să cânte pretutindeni în lume, fiecare punea o clauză în contract, potrivit căreia avea dreptul să se va retragă din concert, dacă va fi invitat şi adversarul….În 1987, Carreras părea a fi un duşman mult mai implacabil decât rivalul său Placido Domingo; era în culmea gloriei, dar ca un fulger a căzut diagnosticul pe care Jose l-a primit din partea medicilor: leucemie! Lupta sa contra cancerului a fost plină de suferinţă şi chin imens. Boala l-a ţintuit la pat mai bine de un an. A fost supus la numeroase tratamente dureroase şi extenuante.I s-a făcut şi un transplant de măduvă, multe transfuzii de sânge, terapii care îl obligau pe Carreras să meargă în Statele Unite o dată pe lună.
Cu toate că agonisise o avere considerabilă, costurile mari ale acestor călătorii, medicamentele şi tratamentele medicale i-au golit conturile, lăsându-l sărac. Boala nu-l lăsa însă să urce pe scenă, să câştige bani pentru a-i investi în sănătatea sa.Când nu mai avea niciun dolar, a descoperit o fundaţie din Madrid al cărei unic scop era să ofere sprijin pentru tratamentul celor care sufereau de leucemie.
Fundaţia se numea „Hermosa”, şi datorită ei, marele tenor Jose Carreras şi-a salvat viaţa şi s-a întors la muzică. A ajuns din nou la acel statutul de star, banii au început să vină, iar artistul a cerut să se alăture fundaţiei datorită căreia învinsese leucemia.
Citind statutul, a descoperit că fondatorul, donatorul principal şi preşedintele fundaţiei era….adversarul său, Placido Domingo. Mai târziu, Jose a aflat că Placido a înfiinţat această fundaţie ca să-l ajute cu tratamentul, dar a ales să rămână anonim, ca să nu îl “umilească” pentru că a acceptat sprijinul “duşmanului” său. Dar momentul cel mai emoţionant al acestei poveşti tulburătoare a fost întâlnirea lor…Zărindu-l pe Placido la unul dintre concertele sale la Opera din Madrid, Carreras a întrerupt aria pe care o interpreta, şi, umil, a îngenunchiat la picioarele lui Domingo, cerându-şi iertare, şi mulţumindu-i cu lacrimi în ochi, în faţa publicului! Placido l-a ajutat să se ridice, şi cu o îmbrăţişare pecetluită cu lacrimi a dat startul unei mari şi adevărate prietenii. La un interviu cu Placido Domingo, un reporter curios l-a întrebat de ce a înfiinţat Fundaţia “Hermosa” tocmai când un “duşman” politic al său, fiind bolnav avea nevoie de ajutor financiar. Şi chiar l-a primit şi a fost salvat de la moarte. În plus, ziaristul a adăugat că Jose Carreras îi este şi un artist care-l concurează la gloria de pe scenă. Răspunsul lui Placido a fost concis şi emoţionant: “Nu ne putem permite să pierdem o voce ca aceea a lui Jose… Aceasta este o poveste adevărată a bunătăţii umane şi ar trebui să servească şi ca exemplu, dar şi ca inspiraţie…Data viitoare când vei vedea o stea căzătoare, păstreaz-o în inima ta, este sufletul cuiva care şi-a atins scopul de a dărui dragostea şi altora”.
În 1988 a creat José Carreras International Leukaemia Foundation, pentru care donează în fiecare an banii adunaţi din 40 de concerte, deşi voce sa are imperceptibile transformări. Este o răsplată pentru eforturile medicilor care i-au salvat viaţa şi o şansă a altor bolnavi. Fundaţia se concentrează pe: dezvoltarea cercetărilor pentru tratamentul şi vindecarea leucemiei, campanii care să încurajeze recoltarea de celule stem, în vederea donării pentru pacienţii bolnavi de leucemie, întărirea cercetărilor şi infrastructurilor clinice din spitale şi laboratoare, precum şi oferirea de servicii sociale pentru bolnavii de leucemie şi familiile lor. Fundaţia are centre şi în SUA, Germania şi Suedia.

Statutul Cultului Creştin Baptist din România

Dacă sunteţi interesaţi să cunoaşteti ce spune statutul şi mărturisirea de credinţă a cultului baptist din Romania în vreo problemă specifică, daţi clik pe linkurile de mai jos.

Statutul-cultului-baptist

Marturisirea de credinta baptista

Puteţi compara mărturisirea de credinţă a cultului baptist din România cu cea din anul 1689

Marturisirea de credinta din anul 1689

Arca lui Noe, descoperita pe Muntele Ararat din Turcia!

Dacă descoperirea ar fi autentică, ştirea că Arca lui Noe a fost descoperită, ar fi extraordinară, deoarece ar confirma încă o dată – dacă mai era nevoie – că mărturiile biblice cu privire la potop sunt valide.
Grupul de exploratori chinezi şi turci, care susţine că a descoperit Arca lui Noe, îşi bazează convingerea pe gasirea resturilor unei structuri de lemn într-o zonă a Muntelui Ararat, situată la aproximativ 4.000 de metri altitudine. În urma testării cu carbon 14, exploratorii au ajuns la concluzia că relicvele celebrei arce au în jur de 4.800 de ani, ceea ce înseamnă că datează cam din aceeaşi perioadă când a avut loc potopul planetar descris în Biblie.
„Nu suntem siguri 100% că este vorba despre Arca lui Noe, însa suntem siguri 99,9%”, a declarat Yeung Wing-Cheung, regizor de filme documentare, chinez originar din Hong Kong şi membru al echipei de exploratori numita Noah’s Ark Ministries International. Exploratorii au apelat chiar si la un expert olandez, cunoscut pentru cercetările sale legate de potopul biblic. Astfel, olandezul Gerrit Aalten a declarat că “există dovezi de netăgăduit că structura găsită pe Muntele Ararat, în estul Turciei este parte din Arca lui Noe”.
Oficialităţile turce locale vor cere Guvernului de la Ankara să solicite UNESCO să acorde regiunii statutul de patrimoniu mondial, pentru ca situl arheologic sa fie protejat pe parcursul săpăturilor viitoare.
Istoria biblică spune că Dumnezeu a hotărât să trimită potopul asupra Pământului dupa ce a realizat cât de coprupţi ajunseseră oamenii. Atunci, El i-a poruncit lui Noe să contruiasca o arcă şi să aducă pe ea câte o pereche din fiecare specie de animale

„Buni fara Dumnezeu”, mesajul unei campanii ateiste in New York

Organizaţiile ateiste din America devin tot mai agresive pe zi ce trece. Astfel, după ce 25 de autobuze din Chicago au purtat în luna iulie a anului 2009 pe străzile metropolei afişe cu mesajul „La început omul L-a creat pe Dumnezeu”,

a urmat la doar cateva zile după aceea o alta campanie mult mai agresiva în New Orleans unde, de-a lungul unei autostrăzi, puteau fi văzute zeci de panouri uriaşe, care purtau mesajul: „Nu crezi în Dumnezeu? Nu eşti singurul!”

Pentru că acţiunea din Iulie a fost considerată un „succes” (nu ştiu ce-ar putea însemna asta!), iniţiatorii acţiunilor anterioare – Coalition of Reason şi organizaţia New York City Atheists – vor demara săptămâna viitoare o alta campanie in New York, unde pe alte zeci de autobuze se va putea citi sloganul „Un milion de newyorkezi sunt buni şi fără Dumnezeu! Tu eşti?”. Acţiunea va coincide cu lansarea cărţii „capelanului umanist” al Universităţii Harvard, Greg Epstein, Good Without God, în data de 27 Octombrie 209.

De ce un astfel de slogan de data aceasta? Pentru că, potrivit declaraţiei lui Michael De Dora Jr., directorul executiv al filialei newyorkeze a Center for Inquiry în New York exista un milion de atei. Acţiunile organizaţiilor ateiste americane au loc după ce în Marea Britanie a existat un precedent de o anvergură mult mai mare, unde organizatorii au pus pe 800 de autobuze urmatorul mesaj: “Probabil că nu există Dumnezeu. Nu-ţi mai fă griji şi bucură-te de viaţă!”.
Primul Amendament din Constituţia SUA permite acestor grupari să-şi promoveze convingerile (non)religioase, dar oare drepturile altor grupari religioase ar fi şi ele respectate dacă ar dori sa-şi promoveze convingerile în felul acesta? Ce zici?