De ce cred în Isus Cristos?

Vindecarea Sufletului (14): Păcatul – Boala fundamentală a omenirii

Joshua Aaron: Psalmul 121 – Cântec evreiesc tradus în limba română

Ispita – 4 căi de a o recunoaște și de a-i rezista

Cum poți ști sigur că (nu) ești născut din nou? (7 semne)

Secretul unei căsnicii fericite

Îngrijorarea – Păcatul bunelor intenții

De ce merită să devii creștin?

Joshua Aaron: Măreț Dumnezeu

John MacArthur: Cel mai greșit înțeleasă parabolă a lui Isus

Vindecarea Sufletului: (11) Frica de moarte

Poate un creștin să fie blestemat?

Uimitoarea convertire a gangsterului care plănuise să-l asasineze pe Billy Graham în 1959

Vindecarea sufletului – (10): Tirania FRICII și libertatea CREDINȚEI

Joshua Aaron: Ha Bracha – Binecuvântarea (tradusă în română)

Mai păcătuiesc creștinii după nașterea din nou?

Vindecarea sufletului (9) / Amânaea/Procrastinarea

Uziyah Tzadok: Shema Israel (Cantare evreiasca subtitrata in romana)

12 motive pentru care Charles H. Spurgeon era depresiv

Daca nu crezi in Dumnezeu, dar esti moral, poti ajunge in cer?

Vindecarea sufletului : (8) Esecul

Este Isus Cristos singura cale spre cer?

Ce inseamna sa fii mantuit ca prin foc?

Raspuns la cele mai frecvente 7 obiectii pentru a nu citi Biblia

Cea mai simpla metoda de a citi Biblia intr-un an

Accepti o noua provocare pentru noul an? – 10 motive sa citesti toata Biblia

La (doar) 7 kilometri de cel mai mare miracol

Vindecarea sufletului – (7) Sa vorbim deschis despre complexul de superioritate

Cum sa depasesti complexul de inferioritate

Vindecarea sufletului – (5) Depresia – Noaptea neagra a sufletului

Vindecarea sufletului: (4) Deznădejdea – Pregustarea Gheenei

Vindecarea Sufletului – (3) Descurajarea: Ce să faci dacă ai pierdut curajul, entuziasmul şi miotivaţia de a merge mai departe?

Bebe Ciauşu: Vindecarea sufletului – (2) Dezamăgirea: Când realitatea îţi năruie aşteptările

Bebe Ciauşu: Vindecarea sufletului – (1) Cum reacţionezi în situaţii de criză?

Povestea celor doi copii, de David Jeremiah

Povestea celor doi copii.

Ei vor vedea faţa Lui – Apocalipsa 22:4

În 1951, un copilaş roşcat, pe nume Ken Beeton, a alunecat în apele rîului Manning din Australia. Avea doar un an şi jumătate. Ken Gibson, un băiat de nouă ani, trecând pe acolo, l-a văzut pe copilaş şi, cu un eroism incredibil, a reuşit să-l scoată afară în siguranţă.

            Au trecut aproape 70 de ani, iar Beeton, având acum 71 de ani, a decis să afle ce s-a întâmplat cu salvatorul lui. Când l-a găsit pe Gibson, i-a spus că ar vrea să-l întâlnească, iar acesta a acceptat cu bucurie propunerea. Când s-au întâlnit şi au stat faţă în faţă, Beeton i-a spus, vizibil emoţionat, lui Gibson: „Nu aş fi fost astăzi aici dacă nu m-ai fi salvat în ziua aceea, aşa că vreau să îţi mulţumesc încă o dată.” Ghibson zâmbi şi răspunse: „Cu plăcere”. [1]

            Noi am fost salvaţi de către „Străinul din Galileea”, care a trecut pe lângă noi chiar când ne prăbuşeam în păcatele noastre. Într-o zi Îl vom vedea faţă în faţă în Noul Ierusalim şi Îi vom spune: „Nu am fi fost aici dacă nu ne-ai fi salvat Tu, aşa că vrem să Îţi spunem: «Mulţumim»”.

            Biblia spune că într-o zi Îl vom vedea faţă în faţă pe Salvatorul nostru (1 Corinteni 13:12). Aşa că, haideţi să ne pregătim pentru întâlnirea aceea. Ce uimitor va fi când vom sta faţă în faţă cu El şi-I vom putea spune: „Mulţumesc”.

Față-n față-n cer cu Domnul, față-n față cum va fi,

Când pe Cel jertfit pe cruce glorios Îl voi privi?

Față-n față în mărire, pe Isus Îl voi vedea

Și în cerul plin de slavă înaintea Lui voi sta.

Îl privesc doar prin credință așteptându-L zi de zi,

Dar va fi o clipă-n care El pe nori va reveni!

O, ce mare bucurie când voi fi-n prezența Sa!

Când durerea va apune și-n lumina Lui voi sta!

[Emma Siossian and Anthony Scully, “Emotional Reunion, 70 Years After Ken Beeton Was Saved From Drowning at Taree,” ABC News Australia, May 29, 2020.]

Devoţional de David Jeremiah, 26.10.2020

Jos măştile!

În fiecare an, undeva între lunile februarie şi martie, are loc în Basel, Elveţia, carnavalul „Basler Fasnacht”. Este un prilej de comportament rebel, când Fasnächtlerii renunţă la orice normă de moralitate şi se lasă pradă celor mai josnice porniri. Aleargă pe străzi, intră în restaurante, fac tot felul de farse revoltătoare, care degenerează adesea în scandaluri. Dar nimeni nu ştie cine şi ce face, pentru că toţi participanţii la carnaval poartă măşti hidoase.
În fiecare an, cu prilejul acestui carnaval, Armata Salvării încearcă să-i conştientizeze pe oameni de urmările comportamentului lor ruşinos, punând afişe prin tot oraşul cu următorul mesaj „Gott sieth hinter deine maske”, adică „Dumnezeu vede şi dincolo de mască”.
În acelaşi fel, Dumnezeu vede dincolo de măştile pe care le purtăm fiecare dintre noi, pentru că „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4:13).

Ajutorul lui Dumnezeu în situaţii disperate (Psalmul 46)

Lecții de viață dintr-o întâlnire cu Isus

Cum tratează Dumnezeu falimentele noastre? – Restaurarea lui Petru

Noli Me Tangere! – Nu Mă atinge! (Ioan 20:17)

Povestea punctului negru

Într-o zi, un profesor a intrat în clasă și le-a cerut studenților să se pregătească pentru un test surpriză. Toți așteptau concentrați în băncile lor, așteptând subiectele.

Profesorul le-a înmânat câte o foaie de hârtie, așa cum proceda întotdeauna. Când a terminat de împărțit testele, le-a spus să întoarcă foaia, dar, spre surpriza tuturor, nu au găsit acolo nicio întrebare, ci doar un singur punct negru în centrul paginii.

Văzând mirarea de pe fețele lor, profesorul le-a spus: ”Vreau să scrieți despre ce vedeți acolo”. Confuzi, studenții au început să scrie încercând să răspundă testului ce li se părea totuși inexplicabil.

La sfârșitul orei, profesorul a adunat foile și a început să citească cu voce tare răspunsurile.

Toți, fără excepție, încercaseră să definească punctul negru, culoarea, mărimea sau poziția lui în centrul paginii. Când toate lucrările au fost citite, în clasă s-a lăsat liniștea.

Profesorul i-a privit și le-a spus: “N-am să vă dau note pentru această lucrare, vreau însă să vă dau o temă de gândire: Niciunul dintre voi nu a scris despre partea albă a paginii. Toți v-ați concentrat pe punctul negru și uneori asta se întâmplă și în viața noastră. Insistăm să ne concentrăm pe punctul negru, care poate fi orice, o lipsă temporară a banilor, o relație complicată în familie, o dezamăgire pe care ne-a provocat-o un prieten, o supărare sau o problemă trecătoare. Punctul negru este adesea foarte mic în comparație cu tot restul pe care-l avem în viața noastră, dar el tinde să ne ocupe întreaga minte. Încercați să priviți dincolo de punctul negru și să vă bucurați-va de toate momentele frumoase din viață.”

L-am rugat pe Dumnezeu… şi El a zis: Nu!

L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine, dar El mi-a răspuns: Nu! Nu Eu trebuie să-ţi iau mândria, ci tu trebuie să te lepezi de ea.
L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare, dar El mi-a răspuns: Nu! Răbdarea este cununa încercărilor. Ea nu se dă, ci se dobândește.
L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dăruiască fericirea, dar El mi-a răspuns: Nu! Eu te pot binecuvânta, dar depinde de tine să fii fericit.
L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de durere, dar El mi-a răspuns: Nu! Suferințele îl îndepărtează pe om de cele lumești și îl apropie de Mine.
I-am cerut lui Dumnezeu creștere spirituală, dar El mi-a răspuns: Nu! Maturizarea este treaba ta, Eu pot doar să-ţi tai ramurile uscate pentru a te face roditor.
L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-mi iubesc aproapele, așa cum mă iubește El. La asta Dumnezeu mi-a răspuns: În sfârșit, văd că ai început să înțelegi ce trebuie să ceri.
I-am cerut lui Dumnezeu putere, iar El mi-a dat încercări ca să devin puternic.
I-am cerut lui Dumnezeu înţelepciune, iar El mi-a dat probleme pe care să le rezolv.
I-am cerut lui Dumnezeu curaj, iar El mi-a pus în faţă pericole pe care să le înfrunt.
I-am cerut lui Dumnezeu iubire faţă de semeni, iar El mi-a arătat oameni cu probleme pe care să-i ajut.
I-am cerut lui Dumnezeu har, iar El mi-a oferit oportunităţi de slujire.
Nu am primit mai nimic din ceea ce am vrut, dar am primit tot ce am avut nevoie.
Astfel, rugăciunile mi-au fost ascultate.
Şi atunci am zis: Facă-se voia Ta, nu a mea!

Claudia Minden Weisz, 1980.

Duminica Tomii – De ce a păstrat Cristos semnele răstignirii după înviere?

Căci prin har aţi fost mântuiţi…

Unul dintre copiii unor prieteni din Arad a venit la maică-sa cu un pumn de var pe care-l găsise într-o pungă şi a întrebat-o: „Mama, ce este acesta?” În loc să-i răspundă, de teamă să nu facă vreo năstruşnicie, maică-sa i-a spus: „Să nu cumva să sufli în el!” Instinctiv, copilul a suflat şi varul s-a împrăştiat pe faţa şi pe hainele lui. Până când i-a spus maică-sa să nu sufle, nici nu-i trecuse prin minte copilului să sufle în varul acela, dar porunca l-a făcut conştient de tentaţia încălcării ei.
În Romani 7:8-10, Pavel scrie: „N-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: «Să nu pofteşti!» Apoi păcatul a luat prilejul, a făcut să se nască în mine, prin poruncă tot felul de pofte, căci fără Lege păcatul este mort. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit. Şi porunca, ea care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.”
Ne-a dat Dumnezeu o Lege care să ne condamne la moarte? Nu spune Biblia că toate darurile bune şi desăvârşite se pogoară de sus de la Tatăl luminilor? (cf. Iacov 1:17). Pavel clarifică: „Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7:12). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a ştiut că noi nu putem să facem nimic fără El şi că suntem complet neputincioşi. Dar prin Lege a vrut să ne demonstreze că nu putem să facem binele şi nu putem să nu facem răul atunci când trăim fără El. Îl găsim pe Pavel în Romani 7:14-24 zbătându-se între Legea lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită, şi firea lui pământească, iar lupta e atât de mare că strigă disperat: „O, nenorocitul de mine, cine mă va scăpa de acest trup de moarte?” (v. 24). Şi apoi, conştient că doar prin Isus Cristos poate avea viaţă, eliberare şi pace strigă din nou: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru… În adevăr, Legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii” (Romani 7:25a, 8:2).
Când ne-a văzut Dumnezeu cum ne zbatem în neputinţa noastră de a-I fi pe plac, El ştiind ce putem să facem şi ce nu, L-a trimis pe Fiul Său să ne salveze. Ioan spune în prologul Evangheliei sale: „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioan 1:17). Observaţi subtilitatea afirmaţiei? Legea ne-a fost dată, dar harul a venit la noi. Legea ne-a fost expusă din mijlocul fulgerelor şi tunetelor de pe Muntelui Sinai, dar Isus Cristos, întruparea harului lui Dumnezeu, a coborât la noi să ne salveze.

𝐍𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭𝐞𝐦 𝐫𝐨𝐛𝐢, 𝐜𝐢 𝐟𝐢𝐢

Datorită înfierii noastre în familia lui Dumnezeu, Cristos devine fratele nostru mai mare (cf. Evrei 2:12, 14), iar Dumnezeu-Tatăl devine Părintele nostru (cf. Ioan 20:17). Putem vorbi cu El şi ne putem relaţiona la El ca la un Tată bun şi iubitor. Cristos ne învaţă şi ne încurajează să-I spunem lui Dumnezeu „Tatăl nostru” în rugăciunile pe care I le adresăm (cf. Matei 6:9), conştienţi că nu mai suntem robi, ci fii (cf. Galateni 4:7).
Niciun evreu din perioada vechitestamentară nu s-a adresat vreodată lui Dumnezeu în felul acesta. Învăţătura lui Cristos, potrivit căreia credincioşii autentici Îl pot numi pe Dumnezeu Tatăl lor, a fost ceva cu totul nou şi neobişnuit pentru contemporanii Lui. În vremea aceea, distanţa dintre popor şi Dumnezeu tindea să se mărească tot mai mult, închinătorii folosind tot felul de atribute ale dumnezeirii pentru a I se adresa. Însă Cristos, Fiul unic şi etern al lui Dumnezeu, a descoperit celor mântuiţi că se pot apropia de Dumnezeu într-un mod mult mai cald, mai intim, ca de un Tată.
Teologul german Joachim Jeremias (1900-1979) atrage atenţia asupra faptului că Isus S-a adresat Tatălui folosind termenul aramaic abba: „𝑨𝒗𝒂, 𝑻𝒂𝒕𝒂̆, 𝑻̧𝒊𝒆 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝑰̂𝒕̧𝒊 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒄𝒖 𝒑𝒖𝒕𝒊𝒏𝒕̧𝒂̆” (Marcu 14:36). Primii părinţi ai bisericii – Ioan Gură-de-Aur, Teodor de Mopsuestia şi Teodoret din Cir, care erau din Antiohia, unde se vorbea aramaica) – mărturisesc că 𝗮𝗯𝗯𝗮 era cuvântul cu care copilaşii se adresau tatălui lor, echivalentul cuvintelor „tati” şi „tăticule” din limba română. Talmudul confirmă acest lucru, precizând că atunci când un copil era înţărcat „învăţa să spună abba şi imma (adică tati şi mami).
Pentru un evreu pios, a I se adresa lui Dumnezeu folosind cuvântul „tati” era nu numai nepotrivit, ci şi ireverenţios în cel mai înalt grad. Totuşi, Isus I S-a adresat în felul acesta Tatălui şi ne învaţă şi pe noi să-I spunem lui Dumnezeu la fel. Pavel confirmă în Romani 8:15 şi Galateni 4:6 că aşa ar trebui să-L percepem şi să-L numim pe Dumnezeu, în cel mai cald mod posibil, din moment ce suntem copiii Săi. J.I. Packer scrie:
“𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑣𝑟𝑒𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑒𝑧𝑖 𝑐𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑠̧𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙, 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑒𝑠̧𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑓𝑙𝑖 𝑐𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑠𝑒 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑒𝑠̧𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑠̧𝑖 𝑙𝑎 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝐼̂𝑙 𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑒 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑐𝑎 𝑇𝑎𝑡𝑎̆. 𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒-𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑙𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒𝑎, 𝑟𝑢𝑔𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎̆ 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑣𝑖𝑒𝑡̧𝑖𝑖 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎, 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑠̧𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑙𝑜𝑐… 𝐴 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑠̧𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑎 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒 𝑖̂𝑛𝑓𝑖𝑒𝑟𝑒𝑎.”

Provocarea supremă de Florii

Un virus (infinit) mai periculos decât COVID 19

Situaţia prin care omenirea trece în perioada aceasta este una dificilă, ba chiar, din anumite puncte de vedere, este nemaiîntâlnită. Niciodată în istorie nu s-a mai întâmplat ca peste două miliarde de oameni din aproximativ o sută cincizeci de ţări să fie în carantină (sau în orice altă formă de izolare impusă). Numărul celor infectaţi cu COVID 19 a trecut de 1.3 milioane, iar numărul celor decedaţi este de peste 65.000 de persoane. Şi ambele numere cresc în fiecare zi.
Situaţiile serioase cer evaluări şi acţiuni serioase. Cei responsabili au răspuns pozitiv avertismentelor şi directivelor autorităţilor (fie de teamă, fie din respect pentru autorităţi şi din dragoste pentru semenii lor). Sunt conştienţi că, deşi există o probabilitate destul de scăzută să se îmbolnăvească sau să moară, îi pot pune în pericol pe cei mai vulnerabili decât ei.
Există însă un virus de care este imposibil să te fereşti. De fapt, cu toţii îl purtăm în ADN-ul nostru spiritual. Este (infinit) mai periculos decât COVID 19 şi a pătruns până în adâncul fiinţei noastre, afectându-ne întreaga existenţă. Este virusul păcatului. Biblia spune: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).
Acest virus este atât de perfid că ne-a atacat din momentul în care am fost concepuţi şi nu putem să scăpăm de el prin forţe proprii oricât de mult ne-am strădui. Nici cei mai pricepuţi oameni care au trăit vreodată n-au putut găsi o soluţie pentru combaterea lui, dimpotrivă, cele mai nobile eforturi de a scăpa de el nu fac decât să agraveze boala: „Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:4). Aspectul mai dureros este că acest virus nu ucide doar trupul (prin vicii de tot felul), ci condamnă sufletul la o veşnică osândă: „Căci plata păcatului este moartea…” (Romani 6:23).
Vestea bună este că Dumnezeu a coborât la noi şi ne-a adus „vaccinul” de care aveam nevoie disperată. Sângele Domnului Isus Cristos, necontaminat de virusul letal al păcatului, este antidotul perfect. Şi este suficient pentru toţi. Este gratuit şi este îndeajuns. Da, „plata păcatului este moartea” DAR „darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.” „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).
Mă rog pentru cei bolnavi de noul coronavirus să aibă parte de vindecare! Dar mă rog mai mult pentru toţi cei virusaţi de păcat să primească vindecarea din mâinile binecuvântate ale Marelui Medic Divin!

De ce întârzie Dumnezeu să ne vină în ajutor? (Psalmul 13)

De ce permite Dumnezeu suferinţa în viaţa copiilor Săi?

De unde-mi va veni ajutorul în vremuri de criză? [Psalmul 121]