Adevăratul botez Nou Testamental şi botezul copiilor mici


Baza Biblică a Botezului NT
Înainte de înălţarea Sa la cer, Domnul Isus a poruncit ucenicilor: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”(Mat. 28:19-20a). Aceasta a devenit misiunea declarată a apostolilor şi a Bisericii Primare. În ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt a adus în fiinţă Biserica lui Cristos, în urma predicării lui Petru s-au întors la Dumnezeu 3.000 de persoane, care au fost botezate şi adăugate Bisericii. Ordinea întâmplării lucrurilor a fost următoarea (foarte importantă):
– Cuvântul lui Dumnezeu a fost proclamat (Fapte 2:14-36)
– Oamenii au fost convinşi de păcatele lor (fapte 2:37)
– S-au pocăit (Fapte 2:38-40)
– L-au primit pe Cristos ca Domn şi Salvator (Fapte 2:41)
– Au fost botezaţi şi adăugaţi Trupului lui Cristos (Fapte 2:41)
Semnificaţia Botezului NT
1. Botezul NT este un simbol al morţii noatre faţă de păcat şi învierii la o viaţă nouă cu Cristos. Cufundarea în apă simbolizează îngroparea noastră faţă de păcat (moartea), iar ridicarea din apă simbolizează învierea la o viaţă nouă, transformată (Romani 6:1-5). De aceea, Pavel spune: „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de pacat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 6:11).
2. Botezul NT este un simbol al spălării de păcate. După întâlnirea lui Saul din Tars cu Domnul Isus pe drumul Damascului, Anania a fost trimis la Saul să-i spună: „Şi acum, ce zăboveşti? Scoala-te, primeşte botezul, şi fii spălat de pacatele tale, chemând Numele Domnului” (Fapte 22:16). În Biblie, apa este un simbol al curăţirii, iar în ceea ce priveşte actul propriu-zis al botezului, apa este un simbol al curăţirii spirituale produsă de sângele Domnului Isus.
3. Botezul NT este semnul vizibil al alipirii credinciosului la viaţa Trupului lui Cristos. Pavel spune: „Căci dupa cum trupul este unul şi are mai multe mădulare, şi după cum toate madularele trupului, macar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot aşa este şi Cristos. Noi toţi, în adevar, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toti am fost adăpaţi dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:12, 13).
Înţelegem dar, că botezul NT trebuie administrat doar celor care cred şi pot să ia decizia de a-L urma pe Cristos.
Problema botezului copiilor mici
Copiii mici nu pot fi botezaţi, pentru că, la o vârstă atât de fragedă, nu pot avea încă parte de lucrarea de convingere a Duhului Sfânt şi nu pot fi născuţi din nou. Noul Tstament nu vorbeşte despre botezul copiilor mici şi nu aminteşte niciun astfel de caz. Ei nu au capacitatea la câteva săptămâni sau luni de viaţă să-şi mărturisească păcatele şi nu pot lua decizia de a-L mărturisi pe Cristos ca Domn şi Salvator. Mai mult, Botezul copiilor mici a apărut în istoria Bisericii abia în anul 370 d.Cr., când adevărata doctrină biblică a început să fie denaturată şi să se spună că botezul nu este doar o consecinţă a mântuirii, ci o condiţie a mântuirii. Pe fondul discuţiei despre botezarea celor muribunzi, pentru a avea toate păcatele iertate înainte de moarte, s-a pus şi problema botezării copiilor mici, aşa că Biserica Romano-Catolică a început să-i boteze pe copii cât mai repede pentru a-i scăpa de vina păcatului originar. Aşa se face că în anul 416, botezul copiilor mici a devenit lege în tot Imperiul Roman.
Când „fraţii elveţieni” (cunoscuţi ca anabaptişti, sau rebotezaţi) au revenit la practica botezării credincioşilor adulţi, au întâmpinat mari probleme, deşi nu făceau altceva decât să împlinească Scripurile. Chiar şi Martin Luther şi Jean Calvin, care au continuat linia Bisericii Romano-Catolice, lăsând Reforma neterminată la jumătatea drumului, au recunoscut că nu există nicio bază biblică pentru practica botezului copiilor mici. Dar, spuneau ei: „Având în vedere timpul în care trăim şi părerea generală … nimeni n-ar face bine dacă s-ar aventura să nege validitatea botezului aplicat copiilor” (John Horsch, Infant Baptism (Scottdale, Pa.: pp. 38-42). Cel mai aprig oponent al anabaptiştilor a fost Ulrich Zwingli, reformatorul din Zurich. El a folosit pe lânga analogia cu tăierea împrejur a copiilor evrei şi argumentul folosirii expresiei „şi a fost botezat el şi toată casa lui” ca şi acela al plasării copiilor sub epitropia părinţilor creştini. El a încercat să susţină aceste păreri cu ajutorul unor pasaje ca acelea din Fapte 2:39 si 1 Corinteni 7:14. Orice cititor atent va remarca însa, că niciunul dintre aceste texte nu sprijină practicarea botezului copiilor mici. Pasajul din Fapte vorbeşte despre răspândirea creştinismului de la o generaţie la cealaltă, iar textul din 1 Corinteni nu vorbeşte decât despre importanţa unei influenţe de sfinţenie exercitată de parinţi asupra copiilor.
Exemple de botezare a copiilor mici în Faptele Apostolilor?
În ce priveşte folosirea unor expresii care ar implica botezarea unor familii întregi, trebuie să facem precizarea că e periculos să emitem teorii în lipsa unei exegeze corecte. De exemplu, textul din Faptele Apostolilor 10:44 ne spune că au fost botezaţi toţi aceia care l-au ascultat pe Petru şi „au crezut”. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra lor şi “toti vorbeau în alte limbi şi-L măreau pe Dumnezeu” (Fapte 10:46). Când a fost botezată casa sutaşului Corneliu, Luca ne spune că apostolii „au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui … şi s-a bucurat cu toata casa lui că a crezut în Dumnezeu” (Fapte 16:32- 34). Nu există nici un motiv să presupumen că în casa Lidiei ar fi fost botezaţi copii mici. Textul ne spune doar că a fost botezată ea şi casa ei (Fapte 16:16). Tot aşa ni se mai spune ca Pavel a botezat „casa lui Stefana” dar ni se spune imediat că membrii ei „s-au pus cu totul în slujba sfinţilor” (1 Cor. 16:15). Observăm deci, că nici nu se pune problema botezării unor copii mici care ar fi aprţinut familiilor amintite, pentru că toţi cei botezaţi, mai întâi au crezut şi apoi au început să slujească. Accentul cade aici pe faptul că toţi membrii acelor familii au crezut, nu că au fost botezaţi. Or, dacă aşa stau lucrurile şi Luca are dreptate în relatarea sa din Faptele Apostolilor, înseamnă că au crezut şi au primit botezul doar cei care au avut capacitatea spirituală şi intelectuală să creadă. Este periculos să speculăm şi să punem în gura Duhului Sfânt lucruri pe care nu le-a spus. În niciunul din aceste texte nu se vorbeşte despre copii mici, ci despre persoane care au crezut în Cristos.
Mai trebuie să subliniem şi faptul că unii teologi moderni catolici, ortodocşi, luterani sau reformaţi, care apără înca botezul copiilor mici, susţin că el nu este nimic altceva decât un fel de promisiune a părinţilor că vor da copiilor o educaţie creştină. Însă. o astfel de învăţătură nici nu merită să fie discutată. Orice om care reduce importanţa şi semnificaţia botezului la o simplă promisiune omenească nu este vrednic să fie luat în serios ca teolog de Biserica Ccreştină.
În concluzie, botezul copiilor mici este nescriptural şi complet inutil. Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea (a se citi personală) cu gura se ajunge la mântuire”(Romani 10:10).

This entry was posted in Articole and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Adevăratul botez Nou Testamental şi botezul copiilor mici

  1. ABRUDAN says:

    Te rog sa nu te superi dar vad ca ai facut o afirmatie care nu are temei. Poti dovedi ca in anul 370 s-a denaturat Biblia? Sa fim seriosi…
    In ce priveste articolul e incomplet. Se vede ca e directionat intr-o directie anume. Nu ar strica sa mai studiezi putin teologia.

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Nu am de ce sa mă supăr. Știu că nu ar strica să mai studiez, nu puțin, ci mult mai mult, teologia. Asta fac din anul 2001 când am intrat la Facultatea de Teologie și cred cu convingere că încă mai am multe de învățat. În privința dovezilor, nu știu ce anume te-ar putea ajuta. Adică, ce fel de dovezi crezi că te-ar mulțumi: documente, mărturii personale? Tot ce se poate spune cu certitudine este că până la anul 370 nu au existat dovezi ale botezării copiilor mici, ci doar începând cu anul acela, când Biserica a acceptat învățătura regenerării baptismale și, implicit, a botezului copiilor mici. În anul 417, aceste învățături au fost impuse în întregul Imperiu. Să fii binecuvântat!

  2. meghido says:

    În Răsărit, marele scriitor al Bisericii – Origen († 254) – subliniază că „Biserica a primit de la Apostoli tradiţia de a administra botezul şi copiilor” (Comentar la Epistola către Romani, V, 9).El și numește Botezul copiilor „predanie apostolică”.
    În privința concepției lui Tertulian vizavi de tema noastră se naște întrebarea: Pare preferinţa sa pentru amânarea botezului („să fie făcuţi creştini atunci când au devenit competenţi să-l cunoască pe Hristos” – De baptismo, 18, 5) un protest împotriva unei inovaţii, sau dezaprobarea sa faţă de un ritual de rutină? De bună seamă, rezervele lui Tertulian sunt îndreptate împotriva unei uzanţe stabilite în cadrul Bisericii cartagineze. Căci, chiar dacă acesta e arătat ca un scriitor potrivnic botezului copiilor, tocmai această împotrivire a sa dovedește că botezul ființà. Afară de aceasta, el nu aduce nici un temei apostolic împotriva botezării copiilor, ceea ce, fără îndoială ar fi făcut, dacă Biserica veche ar fi fost și ea potrivnică.
    Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (100?-160), care cunoscuse creştinismul atât în Asia Mică, cât şi în Roma, declară că are cunoştinţă de „mulţi bărbaţi şi femei de 60-70 de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie” (Apologia I, XV). Pe aceștia îi oferă ca pilde de trăire creștină aleasă, nutrind dezideratul de a se arăta în tot neamul de oameni astfel de ființe. Reiese că aceste persoane erau botezate ca nou-născuţi în perioada dintre anii 80 şi 95, deci încă din secolul I, adică atunci pe când trăiau unii din apostoli.
    ……mărturisirea Sfântului Policarp, episcopul Smirnei: „86 de ani L-am slujit (pe Hristos)” şi cea a lui Policrat: „Am trăit întru Domnul 65 de ani”. Ultima aparţine perioadei 190-191, ceea ce ne permite să conchidem că Policrat a fost botezat pe când era copil, în jurul lui 125. Martiriul Sfântului Policarp al Smirnei este datat în anul 156, ceea ce înseamnă că Sfântul Policarp a beneficiat de un botez al nou-născutului, încă din secolul I.

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Mă bucur sa vad oameni care au păreri, dar m-aș bucura și mai mult să fie personale, extrase direct din Scriptură, nu ingerate după ce le-au mestecat alții. Nu are rost să vă învârtiți în jurul cozii cu argumente care lasă să se înțeleagă că părerea altor surse primează asupra Bibliei. Apoi, să-mi fie cu iertare, dar cum ați reușit să porniți de la afirmații potrivit cărora dacă cineva L-a urmat pe Cristos din copilărie sau că L-a slujit 65 sau 86 de ani înseamnă că a fost botezat ca și copil? Ca să rămân în termenii folosiți de dvs., pot să aduc contraargumentul că în bisericile evanghelice sunt persoane care L-au urmat pe Domnul cel puțin la fel de mulți ani, dar nu au fost botezați doar la vârstă adultă.

  3. Anonim says:

    Traditia si religia va arde impreuna cu lumea corupta si necredincoasa la Venirea Domnului nostru Isus Hristos abia astept sa vad asta voi stii un singur lucru ca copii Domnului impreuna cu Biblia care este cuvantul Domnului va ramane in veac.nimic altceva nu va trece dincolo asa ca un sfat pt tine este sa fii cu minte si sa ascultii de Domnul nu de oamenii muritorii la care sa le saruti mainile sau poala si-au luat rasplata asa cum spune Domnul aici pe pamant.

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Iosif, deghizatule, am câteva sfaturi pentru tine. Mai întâi, dacă vrei să comentezi pe bloguri, cred că ar trebui să înveți să scrii corect. E mare păcat să încerci să spui lucruri bune într-un mod greșit. Apoi, înverșunarea nu face bine nimănui; fii mai calm, copile, că faci ulcer! În fine, citește cu atenție articolul și apoi comentează. Dacă făceai asta de la început, mă scuteai acum pe mine să-mi pierd timpul degeaba. În articolul meu, nu este vorba nici de tradiție, nici de religie, ci de ceea ce spune Biblia despre subiectul acesta – așa cum înțeleg eu (și mulți alții). Cât despre sărutarea mâinilor, să-mi fie cu iertare ‘coane, dar n-am prostul obicei.

  4. Varga Istvan says:

    Si ce vina are totusi un copil mic, un bebe, pe care parintii il duc la botez la acea virsta ?!. Se poate opune ?!, Nu !.Are alta solutie ?!. Nu !.Nu este alegerea lui !. Si cine altcineva le-ar putea boteza, indiferent de virsta, daca nu un preot, intr-o oarecare religie ?!. Caci daca doresti sa fi botezat, trebuie sa accepti automat sa devi membru al acelei religii !. Pentru ca altcumva nu primesti botezul !. Eu pe mine insumi sigur nu ma pot auto-boteza !

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Nu, copilul mic nu are nicio vina. Este vina exclusiva a parintilor sau a tutorilor legali ca este dus să fie botezat când nu constientizează absolut nimic din ceea ce se intampla atunci. Insa, el are responsabilitatea de a primi botezul atunci când constientizează ca are nevoie de el.

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Copiulul mic nu are nicio vina. Este vina exclusiva a parintilor sau a tuturilor legali care il duc sa fie botezat fara ca el sa-si constientizeze starea sau sa solicite sa fie botezat. Insa, are responsabilitatea ca atunci cand creste si isi constientizezaza starea de pacat, sa se pocaiasca de pacatele sale si sa ceara sa fie botezat, asa cum i-a sfatuit apostolul Petru pe cei din Faptele Apostolilor 2.

  5. Varga Istvan says:

    Eu doresc sa fiu botezat, nu se devin membru al unei religii ! Incercati sa explicati asta unui preot penticostal, ori baptist ! Poate pe dumneavoastra va vor intelege ! Caci eu am incercat, dar nu am reusit ! Multumesc de intelegere, Dumnezeu sa va binecuvinteze !

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Este laudabil ca vreti sa primiti botezul, dar trebuie sa stiti ca botezul nu este un scop in sine (asa cum concluzionez ca intelegeti dvs.). Botezul nu este o conditie a mantuirii, ci o consecinta a ei. El este marturia publica a transformarii pe care Dumnezeu a facut-o in viata pacatosului salvat. De asemenea, este poarta de intrare in comunitatea celor rascumparati. De aceea este nevoie, nu de aderarea la o religie sterila, ci de alipirea la un grup de credinciosi care sa va ajute sa cresteti din punct de vedere spiritual.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s