Ai obosit să mai lupţi?

Ai auzit vreodată de Glen Cunningham? Aşa mă gândeam şi eu… Glen Cunningham a fost campion şi recordman mondial al probei de o milă viteză în anul 1954. De ce vreau să vă spun câteva cuvinte despre el? Pentru că de curând, când am aflat povestea vieţii lui, am fost atât de marcat încât am devenit mai convins ca niciodată că nu există niciun lucru prea greu de îndeplinit atunci când avem un scop clar şi suficientă voinţă.
Pe când avea doar opt ani, Glenn era plătit împreună cu fratele lui de şcoala din Elkhart, Kansas, să aprindă focul dis-de-dimineaţă în teracotele din sălile de clasă. Într-o dimineaţă foarte geroasă, cei doi fraţi au curăţat cenuşa din fiecare sobă şi le-au umplut cu lemne pentru ca focul să dureze până terminau de aprins focul în toate clasele. Totul mergea foarte bine şi nimic nu anunţa groaznicul accident care avea să se întâmple. Ajunşi la una dintre ultimele sobe, copiii nu reuşeau să aprindă nicicum focul, aşa că Glen a luat canistra de cherosen şi a aruncat peste lemnele ce mocneau. Explozia care a urmat a zguduit vechea clădire a şcolii, Glen a fost aruncat la câţiva metri distanţă, arzând ca o torţă vie, iar fratele lui a murit pe loc. Mai târziu s-a descoperit că, de fapt, canistra era umplută cu benzină şi nu cu cherosen.
Doctorul care l-a primit pe Glen la urgenţă a recomandat amputarea picioarelor acestuia. Părinţii lui erau disperaţi. Pierduseră deja un fiu, iar celui de-al doilea aveau să-i fie amputate picioarele. I-au cerut doctorului o amânare a operaţiei de amputare şi au hotărât să se roage în fiecare zi până când Dumnezeu le va da un semn ce să facă. Timp de nouă luni de zile, părinţii i-au tot cerut doctorului să nu-i amputeze picioarele lui Glen, având speranţa că Dumnezeu îl va vindeca şi va putea să meargă din nou pe propriile-i picioare.
Nu i-au fost amputate picioarele, dar când doctorul i-a scos bandajele, a descoperit că piciorul drept rămăsese cu aproape 7 centimetri mai scurt decât stângul, iar degetele de la piciorul stâng erau arse complet. Cu toate acestea, Glen era din ce în ce mai hotărât să meargă din nou. Deşi avea dureri cumplite, se chinuia zilnic să facă antrenament pentru a se ridica din pat şi pentru a păşi pe picioare. Curând a reuşit să facă primii paşi, iar apoi, sprijinit de cârje, a reuşit să facă plimbări din ce în ce mai lungi. După o vreme a lăsat cârjele deoparte şi a început chiar să alerge. A alergat şi a tot alergat până când picioarele care erau cât pe ce să fie amputate au stabilit un nou record mondial în cursa de o milă viteză în anul 1954. Pentru o vreme, a fost considerat „cel mai rapid om de pe planetă” şi a primit titlul de „Atletul secolului XX” în cadrul unei gale impresionante la Madison Square Garden.
Ai impresia uneori că nu mai poţi faţă încercărilor şi tentaţiilor? Simţi că ai obosit şi că ar fi mai bine să laşi totul baltă? Îţi şopteşte cumva Satan că nu va fi niciodată nimic de capul tău şi că vei rămâne un infirm spiritual pentru totdeauna? Urmează exemplul lui Glen Cunningham şi nu te da bătut niciodată!

This entry was posted in Devotional and tagged , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s