Vă este de folos să Mă duc…! – Ioan 16 :7 – Gânduri despre înălţarea Domnului


Joi noaptea spre Vineri dimineaţa, înainte de trădarea şi crucificarea Sa, mergând spre Ghetsimani, Cristos le spunea ucenicilor Săi: „Vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc …”. La ce Se referea oare? În ce sens avea să ne fie de folos plecarea Sa la Tatăl?
Mai întâi, cred că înălţarea lui Cristos foloseşte la întărirea încrederii noastre în planul Său de mântuire, pentru că înălţarea confirmă lucrarea Sa de mântuire. Prin moartea Sa, Cristos a realizat ispăşirea noastră, iar prin învierea Sa a demonstrat că ispăşirea şi întreaga lucrare de mântuire a fost acceptată de Tatăl; că jertfa Lui a fost plăcută Tatălui şi primită de El. Cristos a intrat prin moartea Sa în Sfânta Sfintelor, în Locul Preasfânt din ceruri ca Mare Preot, dar nu cu sânge de ţapi şi tauri, ci cu propriul Sânge. Învierea lui Cristos înseamnă că Tatăl a privit şi primit cu plăcere jertfa Fiului Său. Prin înălţarea la cer, însă, toată lucrarea lui Cristos este validată ca fiind autentică. Tot ceea ce Cristos a făcut pentru noi este autentic. Înălţarea Sa confirmă acest lucru.
Aici trebuie să fac o precizare: lucrarea de transformare a păcătoşilor în sfinţi are trei aspecte temporale:
– Sfinţirea poziţională. Prin moartea şi învierea Sa, Cristos ne-a justificat înaintea Tatălui, ne-a adoptat pentru El şi a făcut din noi copii de Dumnezeu, oferindu-ne statutul de sfinţi. Când Dumnezeu se uită la noi, nu mai vede păcătoşi pierduţi care merită osânda iadului, ci vede oameni iertaţi, justificaţi pentru că priveşte la noi prin Fiul Său.
– Sfinţirea progresivă. Cristos continuă să lucreze la mântuirea noastră şi în cer. El este acum la dreapta Tatălui în ceruri şi continuă să mijlocească pentru noi: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (avocat – ajutor – apărător), pe Isus Cristos cel neprihănit” (1 Ioan 2:1). Dacă la sfinţirea poziţională (ca statut) noi nu am avut nicio contribuţie, ci Cristos a făcut totul pentru noi, la sfinţirea progresivă, lucrăm împreună cu El. Noi ne punem la dispoziţia Lui şi vrem să fim sfinţi, iar El ne dă puterea şi biruinţa să fim sfinţi. Tot ce ţine de mântuirea noastră, începând cu alegerea noastră înainte de întemeierea lumii şi culminând cu glorificarea noastră se petrece în El, în Cristos.
– Sfinţirea perfectă (desăvârşirea). Într-o zi vom ajunge în cer şi vom fi ca El, spune Ioan în prima sa epistolă: „Când se va arăta El, vom fi ca El” (1 Ioan 3:2). Asta înseamnă sfinţirea perfectă sau desăvârşirea noastră, glorificarea noastră. Pavel face referire la acest lucru în Romani 8, unde spune că: „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotot neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” (Rom. 8:29-30). Dumnezeu S-a ocupat de mântuirea noastră de la început până la sfârşit. Nu a lăsat nimic la voia întâmplării. De aceea, după ce explică aceste lucruri, Pavel spune în Romani 11:36: „Din El [Cristos], prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!
Înălţarea lui Cristos în glorie, înseamnă că Şi-a împlinit cu bine lucrarea, şi aici este marea mângâiere pentru noi, pentru că, dacă ştim că Isus a dus la bun sfârşit sfinţirea noastră poziţională, ne va ajuta şi în sfinţirea progresivă şi va duce la sfârşit procesul nostru de sfinţire până la desăvârşire. Apostolul Pavel, înţelegând acest lucru, exclamă plin de bucurie: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos” (Filip. 1:6).
Apoi cred că înălţarea lui Cristos este de folos pentru întărirea încrederii noastre în promisiunile Sale. Înălţarea lui Cristos ne arată cu câtă exactitate s-au împlinit unele dintre promisiunile Sale, şi împlinirea acelora ne dă speranţa că toate promisiunile Sale se vor împlini. Prima dintre aceste promisiuni împlinite este trimiterea Duhului Sfânt peste ucenici şi naşterea Bisericii: „Vă spun adevărul: Vă este de folos să mă duc … căci dacă nu mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite” (Ioan 16:5-7).
Duhul Sfânt este mângâietorul nostru. Cristos murise pentru ai Săi, de-acum ai Săi aveau să moară pentru El. În romanul Tăcerea al lui Shusako Endo, un preot misionar portughez este legat şi forţat să urmărească cum armatele de samurai japonezi torturează în cele mai incredibile feluri creştinii dintr-un ţinut japonez. Cu o cruzime ieşită din comun, samuraii îi torturau pe creştini şi apoi, când erau aproape de moarte din cauza chinurilor, îi aruncau unul câte unul în mare. Juraseră să-i chinuie şi să-i ucidă pe toţi creştinii până când preotul misionar va renunţa la credinţa şi la misiunea lui. „A venit în ţara asta să-şi dea viaţa pentru alţii, iar acum trebuie să vadă cum alţii îşi dau viaţa pentru El”. Cristos ştiuse că va veni vremea când ucenicii Săi aveau să fie urâţi şi batjocoriţi din pricina Numelui Său şi i-a avertizat de la început: „Dacă voieşte cineva să mă urmeze, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (Luca 9:23). Dar după înălţarea Sa, avea să fie lâng fiecare urmaş al Său, prin Duhul Sfânt, pentru a-i oferi mângâierea de care avea nevoie.
Duhul sfânt este îndrumătorul nostru „Vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:13). Duhul Sfânt ne învaţă despre Isus tot ce trebuie să ştim – această învăţătura este pe paginile Bibliei – Duhul a inspirat Scripturile ca să-L cunoaştem pe Isus. Uneori mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine ca Isus să fi rămas cu noi până la împlinirea numărului de credincioşi şi apoi să mergem în cer împreună cu El. Mă gândesc ce bine ar fi fost dacă ar fi rămas pe pământ pentru ca atunci când avem dispute cu privire la învăţătura Sa, să-L putem întreba, când avem neînţelegeri doctrinare, să-L putem consulata, când inima ne este cuprinsă de îndoială să-L putem vedea, când se ivesc conflicte între noi să-L rugăm să le medieze El. Poate că atunci când suntem dezamăgiţi, descurajaţi sau chiar deprimaţi ar fi fost mai bine să fie cu noi, aici, fizic. Dar El Însuşi a spus: „Vă este de folos ca să mă duc…”. Vă este de folos, pentru că va veni Duhul Sfânt şi va fi cu voi, şi, în plus, şi Eu voi rămâne cu voi în fiecare zi până la sfârşitul zilelor. Augustin spunea: „Te-ai înălaţat dinaintea ochilor noştri, iar noi ne-am îndepărtat trişti doar ca să te regăsim în inimile noastre.
O altă promisune făcută de Cristos alor Săi este pregătirea unei case veşnice în cer (Ioan 14:2-3). E bine să ştim că aici jos nu este casa noastră, ci doar cortul nostru, cum spune Pavel în 2 Cor 5. Or dacă avem o casă în cer, trebuie să urmăm calea care ne duce spre casa din cer. Calea e Isus, pe El trebuie să-L urmăm.
Oamenii aflaţi în suferinţe şi crize întreabă: Unde este Dumnezeu acum? Unde este Cristos? Răspunsul filozofilor precum Nietzsche, Marx, Freud sau Albert Camus a fost: Dumnezeu ne-a abandonat. Ne-a lăsat singuri. Deus Absconditus. Pentru unii, acest răspuns a dus la adâncirea crizelor şi apoi la sinuciderea multora. Au spus: Dacă nu există nimeni mai puternic decât mine ca re să mă ajute, viaţa nu mai are sens cu atât de multă suferinţă. Pentru alţii, acest răspuns a dus la o descătuşare incredibilă a păcatului. Au spus: Dacă nu există nimeni mai mare decât mine, atunci nu are cine să mă judece pentru fărădelegile mele, atunci pot să fac ce vreau, fără să dau socoteală nimănui, pot să fiu propriul meu Dumnezeu, Übermensch. Aşa cum spunea Dostoievski: „Dacă nu există Dumnezeu, atunci totul este permis.” Lagărele naziste, genocidul din Rwanda, sau Apartheid-ul sunt urmările unei astfel de filozofii.
Unde este Cristos acum? Răspunsul creştinilor este următorul: Isus Cristos este în cer, mijloceşte pentru noi, pregăteşte un locaş veşnic pentru noi şi se Se pregăteşte să revină să ne ia acasă. Ce perspective diferite! Pavel spune în 1 Cor 2:9: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit D-zeu pentru cei ce-L iubesc.”
Privind doar la aspectele expuse aici, realizăm cât de importantă a fost înălţarea lui Cristos. Nu-i de mirare că în crezul creştin a fost introdusă fraza: :„Şi S-a înălţat la ceruri şi şade la dreapta Tatălui.”
A Lui să fie toată gloria!

This entry was posted in Articole and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.