Au valoare de Scriptură vorbele lui Pavel: “Celorlalţi le zic eu, nu Domnul”?

De ce spune Pavel în 1 Corinteni 7:12: “Celorlalţi le zic eu, nu Domnul?” Nu este aceasta o dovadă că NT nu are aceeaşi valoare de theopneustos ca şi VT?
Cea mai simplă regulă de interpretare a Bibliei spune să nu scoţi niciodată un text din contextul lui. Orice afirmaţie, orice verset trebuie interpretate în contextul lor. Contextul îţi defineşte înţelesul corect. Contextul versetului 12 face referire la relaţiile dintre soţi şi soţii. Mai întâi, Pavel vorbeşte despre relaţiile dintre soţii credincioşi şi apoi trece la relaţiile din căsătoriile mixte: credincioşi cu necredincioşi. Ce să facă soţia credincioasă al cărei soţ este necredincios, să se despartă de el sau să rămână împreună? În acest context, Pavel spune: “Celor căsătoriţi, le poruncesc, nu eu ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat” (7:10). Deci e porunca Domnului (Mal. 2:16, Mat. 19:6,9). Şi acum, versetul nostru: „Celorlalţi le zic eu, nu Domnul…” Ce înseamnă asta? Înseamnă că Pavel nu cunoştea nicio învăţătură explicită a Domnului Isus cu referire la acest subiect, de aceea spune: Pentru că Domnul Isus nu a lăsat o învăţătură cu privire la relaţiile dintre soţii care s-au întors la Dumnezeu şi cei care rămân în continuare necredincioşi, dau eu o poruncă: Să facă aşa! Tocmai aici este problema: cine-i dădea lui Pavel dreptul să poruncească. Cu ce autoritate făcea acest lucru? Câteva versete mai jos (25), Pavel spune că e conştient de privilegiul pe care-l are să vorbească „ca unul care a căpătat de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare”. Aici vedem foarte explicit autoritatea lui Pavel de apostol al Domnului Isus. Apostoli au fost oameni care au vorbit prin Duhul Sfânt, pentru că Domnul Isus le promisese că după plecarea lui la cer le va trimte Duhul Sfânt care-i le va aduce aminte apostolilor tot ce a vorbit Domnul Isus şi îi va călăuzi în tot adevărul. Prin urmare, dacă Duhul Sfânt era cel care călăuzea trăirea şi vorbirea apostolilor, El era cel care punea cuvinte potrivite în gura lor sau în peniţa lor. În acest caz, cuvintele lui Pavel erau înseşi cuvintele Duhului Sfânt.