O creaţie măreaţă fără un Creator Măreţ? – Stephen Hawking VS. Dumnezeu


Stephen Hawking este una dintre cele mai proeminente figuri ale lumii academice din lumea întreagă, deţinând conducerea catedrei de Matematică a Universităţii Cambridge (funcţie ocupată cândva de Sir Isaac Newton). La vârsta de 21 de ani, s-a îmbolnăvit de Scleroză Laterală Amiotrofică, iar ca urmare a ajuns să trăiască pentru tot restul vieţii complet imobilizat într-un cărucior special conceput pentru el, dotat cu un cpmputer foarte sofisticat care poate fi controlat prin mişcări ale capului şi globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut. Invaliditatea sa, care avea să includă şi pierderea completă a vocii, nu l-a împiedicat însă să fie căsătorit de două ori, să aibă trei copii, şi nici să-şi continue cariera academică.
În prima sa lucrare publicată, A Brief History of Time (1988) [1], Hawking nu excludea posibilitatea ca Dumnezeu să fi avut un rol în crearea universului, însă în ultima, scrisă împreună cu astrofizicianul american Leonard Mlodinow, The Grand Design, neagă existenţa unui Dumnezeu personal şi exclude orice posibilitate ca universul să fie opera Sa. El spune: „Datorită faptului că există o lege a gravitaţiei, este posibil şi probabil ca universul să se fi creat singur, din nimic. Creaţia spontană este raţiunea pentru care există „ceva” şi nu „nimic” şi pentru care univesul există şi existăm şi noi.” [2]

Dar, dacă la început a existat doar „nimicul”, oare acest „nimic” nu ar trebui să includă şi Legea Gravitaţiei? De unde a apărut şi cum a „evoluat” această lege? Iar dacă a existat deja în univers, cum poate Stephen Hawking să-şi susţină aserţiunea fără să ridice serioase semne de întrebare? El afirmă: „Dacă vă convine, puteţi să numiţi aceste legi ale ştiinţei „Dumnezeu”, dar asta nu înseamnă că există un Dumnezeu personal, pe care să-L poţi întâlni şi Căruia să-I poţi pune întrebări.” [3]
Folosindu-se de o idee a teologului medieval Thomas Aquinas, cunoscutul pastor şi teolog american Tim Keller, spune în cartea sa The Reason for God, că: „Tot ceea ce cunoaştem în această lume este „contingent”, adică are o cauză. Prin urmare, universul însuşi trebuie să fi avut o cauză, ceea ce înseamnă că trebuie să fie dependent de cineva din afara lui pentru a exista. O serie de oameni de ştiinţă spune că universul a apărut în urma Big-Bangului, dar cine l-a cauzat?”
Dacă, aşa cum afirmă Hawking, nu Dumnezeu a creat universul, atunci de ce ar trebui să dăm crezare teoriilor sale? Dacă universul are o origine necontrolată, iraţională, de câteva miliarde de ani, atunci tot ceea ce a evoluat de atunci încoace, inclusiv gândurile, teoriile şi concluziile noastre, ar trebui să fie întâmplătoare şi fără sens; nu merită să le citeşti şi să te gândeşti la ele. Însă, C.S. Lewis spunea că: „Raţiunea este ceva mai mult decât biochimie cerebrală.” În vechime, Dumnezeu i-a arătat lui Iov că El este Cel care a pus înţelepciunea în negura norilor şi a dat pricepere întocmirii văduhului (Iov 38:36). Raţiunea înseşi indică spre o Sursă a raţiunii absolute care stă în spatele ordinii create. „Marele Design” despre care vorbeşte Howking şi pe care îl vedem când ne uităm în jurul nostru la natură şi deasupra noastră la stelele cerului ne vorbeşte, fără cuvinte, despre Marele Designer.
Întrebat, în cadrul unui interviu, despre originea universului, Hawking a săspuns: „Dacă cineva afirmă că universul a fost creat de Dumnezeu, lucrurile se complică şi mai mult, pentru că atunci ne întrebăm cine L-a creat pe Dumnezeu.” Aceasta pare să fie întrebarea ultimă pe care toţi cei care neagă existenţa lui Dumnezeu o folosesc pentru a pune capac tuturor afirmaţiilor teist-creaţioniste. Însă, legea cauzalităţii spune clar că doar ceea ce are un început, are o cauză, dar, prin definiţie, Dumnezeu nu poate să aibă început sau sfârşit al existenţei; El este veşnic: „Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu” (Psalmul 90:2).
De asemenea, Hawking Îl vede pe Dumnezeu ca fiind folositor doar ca şi Cauză Primară a universului, or, din moment ce nu este nevoie de aşa ceva, pentru că legile fizicii suplinesc această nevoie, nu este nevoie nici de Dumnezeu. Teologul american Albert Mohler, preşedintele Southern Baptist Theological Seminary, spune: „Dumnezeul Bibliei nu este doar Cauza Primară a universului – El este Creatorul Suveran şi Susţinătorul a tot ce există, El conduce universul prin puterea Cuvântului Său. Creştinii recunosc că Dumnezeul care nu foloseşte decât ca şi Cauză Primară este doar un idol. Dar ei recunosc că El este infinit mai mult decât atât.” [4]
Deşi este o legendă a lumii academice, un om cu o voinţă şi o ambiţie dincolo de limitele normale, Dr. Hawking greşeşete lamentabil atunci când exclude existenţa lui Dumnezeu şi implicarea Sa în crearea universului. Apariţia universului nu poate fi susţinută în absenţa lui Dumnezeu. Pur şi simplu, nu te poţi uita la frumuseţea şi complexitatea universului fără să te gândeşti la un Creator inteligent care să-l fi făcut. Când vezi o clădire frumoasă nu poţi să te gândeşti că a răsărit peste noapte acolo, ci un constructor inteligent a proiectat-o şi construit-o. Când te uiţi la un tablou nu poţi să nu te gândeşti că un maestru l-a pictat, şi nu a apărut la întâmplare. Când citeşti un poem te gândeşti la cel care l-a scris şi ştii că nu a putut să apară la întâmplare. Petre Ţuţea a spus odată că dacă iei un miliard de maimuţe şi le dai un miliard de ani la dispoziţie nu-ţi vor putea scrie nici cea mai proastă piesă a lui Shakespeare. Nu te poţi uita la frumuseţea şi armonia pământului şi a întregului univers fără să te gândeşti la Creatorul lor.
Din perspectivă biblică, cred că Stephen Hawking se înscrie cu succes în categoria celor despre care apostolul Pavel spune că au renunţat la Creatorul lor şi au ales să preamărească mai degrabă creaţia în dentrimentul Creatorului; prin urmare: „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înebunit” (Romani 1:28-23). Notă: Biblia nu foloseşte termenul „nebun” într-un sens jignitor şi degradant, ci pentru a vorbi despre oamenii care neagă existenţa lui Dumnezeu (vezi Psalmul 14:1). M-aş bucura ca acest titan al lumii academice mondiale să renunţe la atutudinea sa de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, cauzată în mare parte de boala cumplită prin care trece şi să recunoască, asemenea compatriotului său C.S.Lewis, că Dumnezeu există şi trebuie să asculte de El. Cândva ateu, ca şi Hawking, C.S. Lewis mărturiseşte despre experienţa convertirii sale: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos mai nefericit şi mai reticent ca mine.” Cred că acest lucru ar trebui să-l facă şi Hawking.
Chiar dacă nu înţelegem pe deplin complexitatea universului, trebuie să ne smerim ca împăratul David şi să recunoaştem că: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui” (Ps. 19:1) şi împreună cu Pavel să spunem: „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

[1] Lucrarea a fost publicată în limba română de editura Humanitas în anul 2004 sub titlu O scurtă istorie a timpului. Ea este disponibilă online la adresa http://moldova.net/archive/t-3384.html
[2] Stephen Hawking & Leonard Mlodinow, The Grand Design, (Bantam Publishing, 2010)
[3] Stephen Hawking & Leonard Mlodinow, „Why God Did Not Create the Universe”, Wall Street Journal, disponibil la adresa http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704206804575467921609024244.html accesată în data de 10 Septembrie 2010.
[4] R. Albert Mohler, Jr., „No Need for God? Stephen Hawking Defies Divine Creation” disponibil la adresa http://www.albertmohler.com/2010/09/07/no-need-for-god-stephen-hawking-defies-divine-creation/ accesat în data de 10 Sept 2010.

This entry was posted in Articole and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s