Implementarea rugăciunii şi „vindecarea” în Iacov 5:13-16

[Extras din cartea „Importanta Domniei lui Cristos în viaţa credinciosului” – Comentariu expozitiv al Epistolei lui Iacov]. Iacov continuă să-şi arate preocuparea faţă de destinatarii săi aflaţi în necazuri, spunând: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate” (5:14-15).
Aici avem de-a face cu unul dintre cele mai greşit înţelese pasaje din capitolul 5 şi chiar din întrega epistolă a lui Iacov. La o primă citire a textului s-ar putea înţelege că orice creştin bolnav poate fi vindecat prin rugăciunea bătrânilor bisericii din care face parte. Dar o astfel de interpretare nu este în armonie cu contextul pasajului, pentru că am văzut că suferinţa la care Iacov face referire nu este de natură fizică, ci spirituală.
Este foarte adevărat ceea ce susţin oponenţii acestei păreri, şi anume că termenul folosit de Iacov în acest pasaj pentru „a fi bolnav” este grecescul astheneo, care face referire la boli fizice de 8 ori în Noul Testament (Mat. 10:8; 25:36, 39; Marcu 6:56; Luca 4:40; Ioan 4:46; Fapte 9:37). Dar ei omit faptul că acelaşi termen face referire de 14 ori la slăbiciuni emoţionale sau spirituale (Fapte 20:35; Rom. 4:19; 8:3; 14:1-2; 1 Cor. 8:11-12; 2 Cor. 11:21, 29; 12:10; 13:3-4, 9). Deci, a traduce grecescul astheneo prin „slab” din punct de vedere spiritual, ar fi în concordanţă cu contextul pasajului 5:13-18 şi ne-ar ajuta să înţelegem ce a vrut Iacov să spună într-o lumină nouă. Preocuparea autorului nu este aici de a-i încuraja pe cei bolnavi fizic, ci pe cei slabi spiritual, care au obosit în lupta cu batjocura şi prigonirea. Aceştia şi-au epuizat puterea spirituală, şi-au pierdut abilitatea de a mai îndura suferinţa şi au căzut pe cale. Prin urmare ei erau creştini înfrânţi, epuizaţi, doborâţi de eşec şi poate chiar depresivi. Le lipsea motivaţia de a se mai apropia de Dumnezeu în rugăciune, pentru că aveau impresia că toată lupta lor este zadarnică.
Experienţa destinatarilor lui Iacov este asemănătoare cu cea a lui Asaf din Psalmul 73. Acesta a fost unul dintre cei trei dirijori care se ocupau de corurile ce trebuia să cânte în Casa Domnului pe vremea împăratului David (1 Cron. 25:1,6). Biblia nu ne oferă foarte multe detalii despre el, dar ne lasă să înţelegem că a fost un om sfânt. Totuşi, era pe punctul de a falimenta spiritual când s-a uitat în jurul lui şi a observat că oamenii răi, cărora nu le păsa de Dumnezeu, o duceau bine şi aveau copii fericiţi, iar el, avea parte numai de necazuri. Frământarea lui Asaf a fost atât de mare încât a spus: „Degeaba , deci, mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit” (Ps- 73:13-14). Oricât de mult s-a chinuit omul lui Dumnezeu să pricapă lucrurile, n-a reuşit, iar lucrul acesta l-a slăbit atât de mult încât era pe punctul de a claca (73:2). El a găsit răspun la dilemele sale abia când a mers în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi a văzut soarta de la urmă a celor răi, şi anume că sunt puşi în locuri alunecoase pentru a se autodistruge (73:18). În cele din urmă, Aasaf a putut să spună: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale” (73:28).
Spre deosebire de Asaf, destinatarii lui Iacov au renunţat să mai caute răspunsuri la Dumnezeu şi s-au complăcut în nefericirea lor. Ei nu mai aveau puterea spirituală de a merge la „Sfântul Locaş” ca omul lui Dumnezeu, de aceea Iacov le recomandă să cheme pe bătrânii bisericii acasă. În astfel de condiţii, doar cei tari îi pot ajuta pe cei slabi şi presupunerea autorului era că bătrânii bisericii sunt mai maturi decât ceilalţi credincioşi şi le pot fi de folos acestora. Pavel îi îndemna pe cei din Tesalonic astfel: „Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială, să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi, să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi” (1 Tes. 5:14).
Ce vrea să spună Iacov este că atunci când puterea spirituală a unui credincios a slăbit şi nu mai are voinţa de a merge la părtăşia cu fraţii, acolo unde ar putea fi întărit din nou, ar trebui să cheme credincioşii maturi să se roage pentru el. Ideea sprijinirii celor slabi de către cei tari poate fi văzută peste tot în epistolele pauline. Apostolul Pavel le spunea galatenilor: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos” (Gal. 6:1-2).
Aceasta este o slujbă duhovnicească la care Dumnezeu îi cheamă pe toţi credincioşii, nu doar pe bătrânii bisericii. Oricine poate fi de folos fratelui să de credinţă cu o vorbă bună, cu un sfat, cu o rugăciune sau cu simpla prezenţă, ar trebui să facă lucrul acesta, pentru că s-ar putea ca următorul care va avea nevoie de asistenţă spirituală să fie el. Cineva spunea că din punctul acesta de vedere, creştiinii se împart în doar două categorii: cei care sunt puternici şi cei care sunt slabi. Mâine s-ar putea ca rolurile să se schimbe. Ba mai mult, dacă nu realizăm importanţa acestei slujiri, trebuie măcar să ne adecem aminte de vorbele lui Iacov, potrivit cărora „Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat” (4:17).

This entry was posted in Articole and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Implementarea rugăciunii şi „vindecarea” în Iacov 5:13-16

  1. ioana says:

    Stimate frate, cu greu m-am hotarat sa scriu acest comentariu.
    Am inteles opinia dumneavoastra pentru ca si eu a fost o perioada cand credeam asa.

    Sunt mama unei fetite cu cancer .In urma cu 2 ani de zile am trecut prin doua operatii si acum suntem in evidenta Institutului Oncologic si facem tratament de substitutie zilnic.
    Atunci cand am aflat diagnosticul i-am multumit Domnului si am luat hotararea ca familie sa nu spunem niciodata :”De ce noua, Doamne?” ci sa-i multumim ca suntem noi in aceasta situatie si nu altii. Am ales sa trecem cu multumire si bucurie chiar si prin aceste probleme ca Dumnezeu sa lucreze dupa voia Lui ,iar noi sa fim statornici in credinta si pregatiti sa acceptam voia Lui ORICARE va fi aceea. Nu i-am cerut sa fie vindecata , si am pasit cu credinta in fiecare zi cu El.
    Slavit sa fie Domnul ca calea Lui a fost una care a adus vindecare.

    S-a intamplat insa ceva…nu am vrut sa solicit rugaciunea nimanui(a bisericii, a rudelor, a prietenilor) crezand ca Dumnezeu isi va face desavarsita voia.

    Am fost foarte surprinsa cand, o sora, mi-a spus ca a marcat-o foarte mult experienta mea si ca ea nici nu se mai roaga pentru bolnavi deoarece ii este frica sa nu cumva sa se roage gresit.
    Am incremenit!
    Nu cred ca asta e voia lui Dumnezeu!
    Dumnezeul meu nu este insensibil la bolile noastre fizice si nu ii pasa doar de cele spirituale!
    Si o viata traita din belsug inseamna si sanatate peste familie, tocmai pentru a inainta cat mai mult in lucrul Lui!!!

    In ultimul paragraf ati scris:”Aceasta este o slujba duhovniceasca pentru toti credinciosii… ”
    Afirmati ca cuvantul” boala” este folosit in sens spiritual dar unde scrie “presbiterii” dumneavoastra spuneti toticredinciosii.
    Apoi, nu va doresc “vorbele bune” pe care sa le auziti in suferinta,nici “sfaturile “si nici “simpla prezenta “a cui doriti dumneavoastra, si nici macar o”rugaciune”(facuta pentru ce- daca Domnul este interesat numai de sufletul dumneavoastra).
    Va doresc din toata inima sa NU fiti urmatorul care sa aveti nevoie de asistenta spirituala si sa NU treceti nici dumneavoastra nici cei dragi pe aici.
    Ieremia33:6
    “Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie”.
    Domnul sa va faca parte la nevoie de vindecarea Lui.

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Stimata sora, va inteleg dezamagirea, dar daca ati fi citi cu mare atentie atat articolul de fata cat si cel anterior despre rugaciune si vindecare, ati fi inteles ce am scris. Si Dumnezeul meu poate sa faca minuni ca raspuns la rugaciuniule copiilor Lui, dar nu ca exercitare a darului vreunui pseudovindecator. Mai mult, pasajul acesta nu are absolut nimic de-a face cu vindecarea fizica, ci cu cea spirituala.
      Eu nu am afirmat niciodata ca Dumnezeu nu face minuni ca rapsuns la rugaciunile celor sfinti, numai ca Iacov 5:13-18 nu vorbeste despre asta. Atata tot. Daca cei care se sprijina pe acest pasaj ar vrea sa fie credinciosi Scripturii, ar trebui sa-si gaseasca suportul biblic in alta prte nu aici. Exegeza serioasa si hermeneutica biblica nu ne permite sa rupem bucati de text din contextul in care sunt spuse pentru a ne contrui argumente pentru pozitiile pe care le preferam.
      Cat despre sanatatea care ar trebui sa insoteasca pe cel mantuit, si mai ales pe cel ce slujeste lui Dumnezeu intr-un fel sau altul, sincer: va inselati amarnic. Pai nu ati citit ce spune Scriptura despre Pavel care s-a rugat Domnului sa-i indeparteze tepusul (care dupa parerea celor mai multi exegeti era o boala) si Domnul nu a vrut? Nu ati citit ca, desi Pavel face aminuni extraordinare, pana colo ca oamenii cautau sa se atinga de obiectele atinse de el si erau vindecati, l-a lasat bolnav in Efes pe unul dintre colaboratorii Lui? Potrivit “teologiei” dvs. cei doi nu traiau viata de crestin din belsug?

  2. ioana says:

    Trei întrebări despre ţepuşul lui Pavel
    .
    Extras din cartea VINDECÂND BOLNAVII de T.L. Osborn.

    Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.
    De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.
    Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. (2 Cor. 12:7-9)
    Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.
    Mii de oameni valoroşi au suferit inutil din cauza bolilor ani de zile, încredinţaţi că Îi fac plăcere lui Dumnezeu, presupunând că El i-a cerut lui Pavel să sufere de o anumită boală.
    Pentru a înţelege acest lucru, să vedem ce spune Biblia despre „ţepuşul în carne” şi anume: 1) ce era „ţepuşul”, 2) ce trebuia să facă şi 3) de ce i-a fost trimis lui Pavel.
    Expresia „ţepuş în carne” a fost folosită în Vechiul şi în Noul Testament fără excepţie ca o ilustraţie. Niciodată în Biblie această figură de stil nu are sensul de boală. La fiecare menţionare în Biblie, se specifică foarte clar ce este „ţepuşul în carne”.
    În textele din Numeri 33:55 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan. În ambele cazuri, Biblia specifică clar că e vorba de persoane. Pavel spune ce anume era acest „ţepuş” – „un sol al lui Satan”. Cuvântul „sol” este traducerea termenului grecesc „angelos,” care înseamnă „înger, mesager.” În toate cele 181 de cazuri când se foloseşte cuvântul „angelos” se face referire la o persoană şi nu la un lucru.
    Pavel nu ne spune doar cine era „ţepuşul”, „un sol al lui Satan,” ci şi ce venise să facă: „să îl pălmuiască”. Urmăriţi întrebuinţarea cuvântului în Matei 26:67, Marcu 14:65, 1 Cor. 4:11, 1 Petru 2:20. În nici unul dintre aceste cazuri nu se referea la boală. Acest „mesager” a fost trimis să-l lovească, să-i dea lovitură după lovitură acestui om credincios al lui Dumnezeu. Scriptura nu menţionează boala în lista loviturilor din viaţa lui Pavel. Imediat după întoarcerea lui Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Anania la Pavel cu mesajul: „îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16) care s-a materializat astfel:
    iudeii s-au sfătuit să-l omoare (Fapte 9:23)
    a fost împiedicat să li se alăture credincioşilor (Fapte 9:26)
    împotrivire din partea diavolului (Fapte 13:6-13)
    împotrivire din partea iudeilor care întărâtau mulţimea (Fapte 13:44-49)
    izgonit din Antiohia (Fapte 13:50)
    atacat de mulţime şi izgonit din Iconia (Fapte 14:1-5)
    bătut şi întemniţat în Filipi (Fapte 16:12-40)
    atacat de mulţime şi alungat din Berea (Fapte 17:10-14)
    atacat în Corint (Fapte 18:1-23)
    atacat în Efes (Fapte 19:23-41)
    i s-au întins curse de către iudei (Fapte 20:3)
    atacat de iudei, dus la judecată de cinci ori şi multe alte încercări
    În afara reproşurilor, lipsurilor, persecuţiilor şi pericolelor menţionate în 2 Cor. 12, în capitolul 6 din aceeaşi scrisoare, el menţionează bătăile, întemniţările, răscoalele, ocara, vorbirea de rău, fraţii mincinoşi. În capitolul 11 el spune: „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” (2 Cor. 11:24-27)
    Cine dacă nu îngerul lui Satan poate fi responsabil pentru toate aceste suferinţe?
    De ce a fost trimis solul lui Satan să-l pălmuiască pe Pavel? Răspuns: „şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri…”.
    Cred că nu poţi pretinde că boala ta este un „ţepuş” ca cel al lui Pavel, decât dacă ai primit din abundenţă revelaţii pline de strălucire şi e nevoie să fii împiedicat să te umfli de mândrie. Dacă ceri „ţepuşul,” atunci trebuie să te supui întregii învăţături descoperite în toate celelalte versete despre „ţepuşul” lui Pavel; el s-a bucurat în tot ce a suferit din cauza mesagerului lui Satan, iar dacă el era bolnav şi tu suferi ca şi el din cauza bolii, de ce nu te bucuri de boala ta, în loc să încerci să scapi de ea? Daca cineva se mândreşte cu „ţepuşul” său, n-ar trebui să meargă la cel mai bun chirurg să i-l îndepărteze.
    Ne vom îndrepta atenţia acum spre pasajele biblice considerate a fi demonstraţia faptului că „ţepuşul” lui Pavel era un fel de boală, folosind Concordanţa Exhaustivă a Dr. James Strong.
    „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele…De aceea simt plăcere în slăbiciuni… (2 Cor. 12:9-10)
    „Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. (Gal. 4:13)
    „Eu însumi când am venit în mijlocul vostru am fost slab, fricos şi plin de cutremur”(1 Cor. 2:3)
    „… când este de faţă el însuşi este moale…” (2 Cor. 10:10)
    „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Cor. 12:9)
    Termenul grecesc tradus în româneşte „slăbiciune,” mai este utilizat de Pavel şi în Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Este acelaşi cuvânt care apare şi în Evrei 11:34, când se vorbeşte despre prorocii care s-au întărit şi au devenit viteji puternici. În 2 Cor. 13:4 se vorbeşte despre răstignirea lui Cristos: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.
    Aceste cuvinte traduse „neputinţă” şi „slăbiciune,” cu referire la viaţa lui Pavel nu înseamnă boală sau afecţiune a ochilor.
    În următoarele versete, cuvântul „slăbiciune” este în antiteză cu termenul „putere” sau „puternic,” fără a face aluzie la slăbiciunea datorată unei boli (Rom. 4:19, 8:3, 14:2, 21; 1 Cor. 8:9; 9:22, 15:43; 2 Cor. 13:4, Evr. 5:2, 7:28).
    Când Pavel vorbeşte despre slăbiciunea sa înaintea Bisericii, el îşi exprimă dependenţa totală de Duhul şi de puterea lui Dumnezeu, „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”.
    „Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu…”(Gal 4:14).
    Cuvântul „ispită” (care este interpretat ca însemnând un fel de boală) este tradus din acelaşi termen grecesc folosit atunci când se vorbeşte despre ispitirea lui Isus în pustiu de către Satan „După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Acelaşi termen mai este utilizat şi de Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor: „Rugaţi-vă ca să
    nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). În nici unul dintre aceste cazuri cuvântul „ispită” nu se referă la vreun fel de boală.
    „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris cu însăşi mâna mea” (Gal 6:11).
    Ni s-a spus ca Pavel era aproape orb şi de aceea a trebuit să scrie cu litere mari, dar să luăm aminte la următoarele adevăruri:
    Mai întâi, cuvântul tradus în româneşte „slove” folosit de Pavel în textul anterior, provine din acelaşi termen grecesc întrebuinţat în 2 Cor. 3:6, unde tot el spune: „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă” şi cu siguranţă nu se referă la literele alfabetului.
    În al doilea rând, cuvântul „mare” este tradus din limba greacă având sensul de cantitate, nu de dimensiune. O literă a alfabetului poate fi „mare” ca dimensiune, însă nu sub aspectul cantităţii.
    În al treilea rând, Pavel, fără îndoială, vorbeşte despre epistola sa ca fiind lungă, deoarece nu obişnuia să-şi scrie singur scrisorile.
    „Căci vă mărturisesc ca, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal 4:15).
    Se presupune că acest verset demonstrează că ochii lui Pavel erau atât de afectaţi de o boală orientală, încât oamenii erau gata să-i dea proprii lor ochi pentru a-i înlocui ochii săi bolnavi. Mi se pare o îngâmfare să-ţi bazezi presupunerea că Pavel avea o boală de ochi pe acest verset. Fără îndoială că expresia folosită de galateni exprima afecţiunea şi dragostea pentru slujirea lui Pavel.
    Examinând versetele biblice folosite pentru a demonstra că Pavel era bolnav şi că avea probleme cu ochii, vedem că e nevoie doar de câteva minute de gândire atentă şi de studiu pentru a descoperi că nu susţin deloc ceea ce se predică în mod tradiţional. Presupusa boală a lui Pavel ar contrazice adevărul biblic.
    De meditat asupra ţepuşului lui Pavel
    Din moment ce vindecarea este un element esenţial al Evangheliei, cum e posibil ca Pavel sa se bucure de „o deplină binecuvântare de la Cristos” (Rom 15:29) şi să rămână bolnav? Nu face parte vindecarea din binecuvântarea Evangheliei?
    Daca Pavel era bolnav, cum puteau efesenii să creadă în astfel de „minuni nemaipomenite” de vindecare (Fapte 19:11-12)?
    Daca Pavel era bolnav, cum a fost posibil ca de la prima sa predică în Listra să se nască o astfel de credinţă în inima unui necredincios, olog din naştere (Fapte 14:8), încât să fie vindecat instantaneu într-un mod miraculos?
    Daca Pavel era bolnav, cum ar fi putut „să aducă neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15:18-19), când un pastor care pretinde astăzi că are un „ţepuş în carne” ca Pavel, este incapabil să slujească, fiind în pat, acasă sau la spital şi, rareori, dacă nu chiar niciodată, făcând semne şi minuni?
    Daca Pavel era bolnav, cum de, atunci când a predicat pe insula Malta pentru prima dată, tatăl lui Publius şi apoi „toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”? (Fapte 28:8-9)
    Din moment ce „ţepuşul” nu împiedica oamenii să aibă credinţă şi să fie vindecaţi în Efes, Malta, Listra şi aproape orice loc unde Pavel a predicat, de ce este folosit astăzi pentru a împiedica vindecarea fizică?
    În trecut „credinţa venea prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu,” în timp ce azi „credinţa pleacă, ne părăseşte prin auzirea cuvintelor predicatorului,” deoarece el ne spune că „Pavel a fost bolnav şi Dumnezeu nu a vrut să îl vindece, deşi s-a rugat de trei ori, deci poate că nu e voia Domnului să fii vindecat”. Acest argument ne obligă să renunţăm la toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a-i vindeca pe TOŢI cei care cer, la toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu menite să ne sporească credinţa. Acest argument ne obligă să căutam o revelaţie specială a Duhului lui Dumnezeu pentru a stabili dacă Dumnezeu vrea sau nu să vindece fiecare caz în parte. N-are nici
    o logică! Nu e ciudat că cei care predică „ţepuşul” lui Pavel ca fiind o boală, le recomandă oamenilor să se supună operaţiilor sau tratamentelor medicale pentru a se vindeca, în loc să se roage până ce Dumnezeu le descoperă că nu e voia Lui să-i vindece, aşa cum pretind ei că Dumnezeu i-a revelat lui Pavel? Ca să nu se contrazică, ei ar trebui să le recomande oamenilor să se „bucure” în boala lor, aşa cum zic ei că a făcut Pavel, în loc să încerce să scape de „ţepuş”.
    Pavel nu a fost niciodată împiedicat în lucrarea lui de „ţepuş,” deoarece el mărturiseşte că „a lucrat mai mult decât toţi” (1 Cor. 15:10). N-ar avea sens ca un om bolnav să poată lucra mai mult decât toţi ceilalţi predicatori sănătoşi.
    Daca afirmaţia „Harul Meu îţi este de ajuns” însemna că Dumnezeu i-a zis lui Pavel să rămână bolnav, aşa cum predică mulţi astăzi, ar fi singurul caz în Biblie unde Dumnezeu i-ar spune unui om că El vrea ca acesta să rămână bolnav şi că El îi va da har pentru trupul său bolnav. Nicăieri în Scriptură nu se afirmă că Dumnezeu dă har trupului fizic. Harul lui Dumnezeu îi este dat doar omului dinăuntru care se înnoieşte zi de zi. Harul lui Dumnezeu este pentru „omul duhovnicesc,” iar „viaţa lui Isus se arată în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11).
    Ţepuşul nu l-a împiedicat pe Pavel „să-şi încheie alergarea” şi totuşi mulţi dintre cei care învaţă că acest „ţepuş” era o boală şi ca urmare cred că boala lor este asemenea „ţepuşului” lui Pavel, sunt seceraţi la mijlocul vieţii şi lucrării lor.
    Lucrarea lui Pavel era plină de miracole, vindecări, semne şi minuni oriunde predica. Ce ciudat e că predicatorii ne spun că „ţepuşul” lui Pavel era ceva ce Pavel niciodată nu a afirmat că e şi apoi se folosesc de această presupunere chiar împotriva lucrării în care Pavel a excelat – miracolele de vindecare.
    Predicarea lui Pavel a dat naştere la credinţa pentru vindecare în cei care îl ascultau şi miracolele de vindecare erau ceva obişnuit pe tot parcursul lucrării sale. Cei care predică faptul că Pavel suferea de o boală pe care Dumnezeu nu a vrut să o vindece, arareori produc credinţa pentru vindecarea bolnavilor, lucru evidenţiat de faptul că miracolele sunt aproape inexistente în bisericile lor. Mulţi merg până într-acolo încât afirmă că zilele miracolelor au trecut.
    Pavel a spus că „n-a ascuns nimic din ce vă era de folos” (Fapte 20:20). Cei care nu predică adevărul că Dumnezeu a pregătit vindecarea opresc o binecuvântare folositoare bolnavilor.
    Pavel a zis „am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos … să aduc neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15:18-19). De vreme ce vindecarea este parte a Evangheliei, cei care nu predică vindecarea nu răspândesc cu prisosinţă Evanghelia şi nu aduc mulţi la ascultare de El, aşa cum a făcut Pavel.
    Nu este straniu, repet, cum de unii slujitori ai lui Dumnezeu pot ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:
    Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
    Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
    Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
    Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
    Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
    Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
    Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
    Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
    Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
    Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume?
    Pentru cei ce doresc si versiunea printabila, o puteti descarca de aici.
    scris de Răzvan Mihăilescu

    • gtgospel.wordpress.com says:

      Wow, ce „argumentare”! Ce bine că există opţiunea „copy-paste”. Ce ne-am (v-aţi) face fără ea?Aţi început cu un argument mincinos şi aţi terminat cu altul la fel de mincinos. „Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.” Învăţătura larg răspândită a cui? Cine spune asta? Autorul pe care-l citaţi este incapabil să ne spună măcar o sursă, un alt autor sau vreo grupare religioasă care crede asta?
      Legământ de vindecare? N-am auzit de aşa ceva până acum. Poate că este vreuna dintre noile ipoteze promovate de mai marii voştri. Dar Biblia nu vorbeşte niciunde despre vreun „legământ de vindecare”. În fine, nu asta este ideea. Ideea este că nu ati înţeles deloc ce v-am scris în răspunsul anterior. Doamnă (sau soră – verişoară în Cristos), şi eu cred că Dumnezeu poate să facă minuni şi le face. Numai că textul acesta pe care v-aţi oţărât atâta nu vorbeşte despre asta. Atâta tot! Să fiţi „sănătoasă”!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.