Transplantul de inimă

Înca din secolul al XVIII-lea, cercetătorii au investigat posibilitatea transplantării de organe. Descoperirea grupelor de sânge a fost un factor decisiv în materializarea acestei posibilitaţi. O dată cu această descoperire, cercetatorii şi medicii au înţeles importanţa unei compatibilităţi a tipului de sînge pentru ca organul transplantat să funcţioneze cu succes la primitor. În anul 1967 s-a efectuat primul transplant de inimă, dar a funcţionat numai 18 zile. În acelaşi an , doctorul Christian Barnard din Cape Town, Africa de Sud, a realizat primul transplant de inimă reuşit. La peste 30 de ani de la prima operaţie de transplant de inimă si după aproximativ 6000 de astfel de operaţii efectuate în întreaga lume, a fost posibil un transplant de inimă şi la noi. Astfel, primul transplant de inimă din România a fost efectuat în data de 24 octombrie 1999, la Spitalul Clinic de Urgenţă din Bucuresti, de catre o echipă de specialişti condusă de conf. Dr. Şerban Brădişteanu. A doua grefă cardiacă nu s-a lasat nici ea prea mult asteptată, fiind realizată la numai două săptămâni diferenţă, de catre o echipă condusă de prof. Dr. Radu Deac, la Spitalul Judeţean din Târgu Mureş.
De ce, însă, a trebuit să treacă atât de mult timp pentru ca şi la noi să fie posibil lucrul acesta? Fiindu-i pusa această întrebare, medicul a răspuns: „Probabil din cauza faptului că nimeni nu a acceptat sa-şi asume responsabilitatea pentru a face primul transplant. Eu bănuiesc că principalul motiv din cauza căruia nu s-a efectuat până acum o asemenea operaţie a fost lipsa de hotărâre.”
Ideea transplantului de inimă nu este tocmai nouă. O găsim şi în Biblie, fiind amintită cu aproximativ trei mii de ani in urmă. După ce David a fost confruntat de către profetul Natan cu păcatele săvârşite cu Bat-Şeba şi Urie, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertare: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta” (Ps. 51-1-4).
David îşi recunoaşte natura păcătoasă şi spune că păcatul era în el, în ADN-ul lui spiritual încă din momentul conceperii lui: „Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!” (v. 5-6). Păcatul nu este doar o problemă comportamentală sau de atitudine, ci este una care ţine de natura noastră, de ADN-ul nostru spiritual. Ne naştem cu această problemă, pentru că ne naştem în păcat. Păcatul nu se reduce doar la vorbe şi fapte şi atitudini; cu alte cuvinte nu ţine doar de lumea fizică, de trupul acesta, ci este una interioară, spirituală şi ţine de inima noastră. Păcatul este o problemă pandemică (cuprinde întreaga lume) şi sistemică (face parte din sistemul nostru spiritual), pentru că din cauza căderii protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, moştenim natura lor păcătoasă. Din cauza lor toţi am ajuns sub blestem. Aşadar, omul este păcătos şi aceasta este cea mai mare problemă a lui.
David ar fi vrut să facă ceea ce este bine şi corect înaintea lui Dumnezeu, ar fi vrut să trăiască o viaţă plăcută Creatorului său, dar cum ar fi putut fi posibil aşa ceva din moment ce avea o natură păcătoasă? Soluţia este următoarea: transplant de inimă! David recunoaşte că inima problemei sale este chiar problema inimii sale, aşa că este pe deplin conştient că are nevoie de o inimă nouă, pentru că inima veche „este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” (cf. Ier. 17:9).
Nu este aceasta problema tuturor celor ce vor să facă voia lui Dumnezeu? Se luptă mereu cu păcatul, se frământă şi se chinuie fără niciun succes. Mereu revin la obiceiul păcătos care a pus stăpânire pe ei. Care ar fi soluţia? Fără îndoială, transplantul de inimă. Dumnezeu vrea ca noi să avem biruinţă şi să trăim o viaţă plăcută Lui, dar lucrul acesta este, pur şi simplu, IMPOSIBIL fără transplant de inimă. Anticipând Noul Legământ, Dumnezeu spune în Ezechiel 36:26-27. „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să paziţi şi să împliniţi legile Mele.”
Eşti dispus să-i dai voie lui Dumnezeu să-ţi schimbe inima? Eşti gata să urci pe „masa de operaţie” a „Mareului Chirurg” ceresc? Te avertizez că va fi dureros, pentru că Dumnezeu nu foloseşte anestezia. Face totul „pe viu”.
Ca să fii mai liniştit, înainte de a intra în „sala de operaţie”, cântă şi roagă-te folosind următoarele versuri:
Schimbă-mi inima, Fă-mă mai curat,
Mai real, mai sfânt, Mai adevărat.
Tu eşti Olarul, Iar eu lutul,
Fă-mă să seamăn, Doamne, cu Tine.

După ce vei ieşi din „sala de operaţie”, laudă-L pe Dumnezeu şi spune:
Inimă nouă în dar am primit De la Isus, Domnul meu preaiubit.
Poftele vechi ale trupului meu, Toate-s spălate în sângele Său
REF.: Tot ce eu am, Domnul mi-a dat
Inimă nouă în mine Isus a creat

This entry was posted in Devotional and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s