Voi canta doar despre Isus – Istorisiri despre compunerea imnurilor sacre

Voi cânta doar despre Isus
– Istoria imnurilor sacre (vol. 1)

Din Introducere
Imnologia creştină s-a dezvoltat de-a lungul secolelor cu scopul precis de a reda fidel învăţătura Sfintelor Scripturi într-o manieră simplă şi plăcută. Imnurile au fost îndrăgite de creştini pentru că au reşit să comunice eficient doctrinele de bază ale Bibliei. Adevărurile fundamentale ale Cuvântului lui Dumnezeu se întipăresc mai uşor în inima şi mintea credincioşilor prin cântare. Mai mult, izvorâte din trăirea unor experienţe înălţătoare cu
Dumnezeu, imnurile reuşesc să fie un instrument folositor în dialogul închinătorilor cu Dumnezeu, permiţându-le acestora să răspundă într-un mod reverenţios Creatorului şi Mântuitorului lor: O, Doamne mare, când privesc eu lumea / Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt, / Fiinţele ce-mpodobesc natura /Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt, / Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor: Ce mare eşti! Ce mare eşti!”
Conştienţi că „Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor” (cf. Ps. 22:3), sfinţii din toate timpurile au căutat să aducă prezenţa lui Dumnezeu printre ei prin intermediul cântărilor sacre. Începând cu îngerii care au izbucnit în cântări de veselie atunci când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (Iov 38:7), continuând cu cântările sfinte evreieşti (Ex. 15:1-21; 32:1-43; 2 Sam. 22:2-51 etc.), inclusiv psalmii […], şi cu cântarea îngerilor de pe câmpiile Betleemului (Luca 2:14), Biblia descrie multe situaţii când cântările sacre au înlesnit coborârea prezenţei lui Dumnezeu printre preaiubiţii Săi.
Deşi imnurile sacre au fost cântate din vechime, structura lor a început să se schimbe din cântări în proză în cântări versificate începând cu secolul al VI-lea, când Benedict de Nursia, fondatorul Ordinului călugăresc al Benedictinilor, a scris primele imnuri în versuri. Totuşi, multă vreme acestea au fost cântate cu preponderenţă în Biserica Romano-Catolică. Odată cu Reforma ce a avut loc la începutul secolului al XVI-lea în Germania, lucrurile au început să se schimbe.
Un rol imens l-a avut reformatorul Martin Luther (1483-1546), care nu a fost doar un teolog de excepţie, ci şi un mare iubitor de muzică. Între cele 95 de teze pe care le-a ţintuit pe uşa catedralei din Wittenberg, pe lângă traducerea Bibliei în limba germană, a predicării justificării păcătosului înaintea lui Dumnezeu numai prin credinţă, se găsea şi teza conform căreia întreaga congregaţie avea dreptul să cânte laude lui Dumnezeu, nu doar preoţii hirotonisiţi.
Deşi pe continent imnurile în versuri, inspirate din doctrinele biblice, deveneau tot mai răspândite, bisericile din Anglia continuau să cânte doar Psalmii. O mare controversă a avut loc atunci când, la începutul secolului al XVIII-lea, Isaac Watts, părintele imnologiei englezeşti, a îndrăznit să cânte şi să publice imnuri neinspirate din psalmi. Văzând că unii dintre psalmii care erau cântaţi în cadrul închinării publice aveau traduceri foarte nereuşite şi parafrazări în versuri şi mai nereuşite, Isaac Watts a lucrat o vreme la propria parafrazare în versuri a Psalmilor, pe care a publicat-o în anul 1719 sub titlul Parafrazarea Psalmilor lui David. Dar, talentatul compozitor şi predicator nu s-a oprit aici, ci a început să compună şi să cânte imnuri neinspirate din psalmi.
Încurajaţi de entuziasmul lui Watts, fraţii John şi Charles Wesley au început şi ei să compună imnuri inspirate din doctrinele biblice. Însă cei doi au mers mai departe şi au avut curajul de a îmbina predicarea şi cântarea imnurilor în cadrul închinării publice, astfel încât în curând mulţimi de oameni au început să părăsească Biserica Angliei pentru a participa la serviciile bisericilor metodiste. De aici şi până la adoptarea pe scară largă a imnurilor în versuri inspirate din doctrinele biblice nu a mai fost decât un pas.
Bisericile evanghelice din România nu s-au confruntat cu probleme ca cele descrise anterior, pentru că, încă de la începuturile credinţei evanghelice în ţara noastră, majoritatea cântărilor care s-au cântat au fost traduse din limbile engleză şi germană. Aşadar, creştinii evanghelici români au cules roadele muncii de sute de ani a fraţilor lor din apus. Mai degrabă, nevoia cu care s-au confruntat ele, a fost aceea de a avea cărţi de cântări şi oameni pregătiţi în domeniul muzical, care să-i înveţe pe credincioşi să cânte.
În volumul de faţă ne propunem să punem la dispoziţia credincioşilor evanghelici (şi nu numai) din România descrierea a 101 de povestiri care stau la baza celor mai cunoscute imnuri care se cântă în bisericile noastre. Mulţumindu-I Domnului pentru oamenii hăruiţi care au compus aceste imnuri în momente de mari încercări, ne rugăm ca această carte să devină o binecuvântare pentru toţi cei ce o vor citi.
Bebe şi Bianca Ciauşu

This entry was posted in Articole, Stiri and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Voi canta doar despre Isus – Istorisiri despre compunerea imnurilor sacre

  1. Emil says:

    Doresc si eu volumul istoria compuneri imnurilor crestine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.