Drumul spre casă – citate (2)


De ce ne este uneori atât de dor de cer? De ce simţim că am vrea să ajungem acolo cât mai repede? Pentru că acolo este casa noastră adevărată. Aici, pe pământ, suntem doar „străini şi călători” (cf. Evrei 11:13; 1 Petru 2:1), „Dar cetăţenia noastră este în ceruri […] ” ( Filipeni 3:20). Aici avem doar o rezidenţă temporară, în cer, însă, este reşedinţa noastră permanentă. Când vom pleca acolo, nu trebuie să ne luăm bilte decât „dus”, pentru că ne va plăcea atât de mult acolo încât nu vom vrea să ne mai întoarcem niciodată aici (de fapt, nici nu vom mai putea).
Până atunci, însă, trebuie să trecem prin nemiloasa vale a umbrei morţii, care ne produce multe dureri şi suferinţe. Poate unii dintre voi aţi simţit cel mai acut dorul de casă când: v-a murit copilul, soţul sau soţia; când vi s-a destrămat căminul; când vi s-a spus că aveţi cancer, leucemie sau vreo altă boală incurabilă.
Mântuitorul nostru plin de dragoste ştie prin ce treceţi, ştie că sunteţi trişti. Aşa erau şi ucenicii Lui într-o Joi seara. El era pe punctul de a pleca acasă, la Tatăl Său, iar ei aveau să rămână singuri. Aât pentru ei, cât şi pentru noi, Domnul Isus a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3).
Acesta este motivul pentru care, adânc în sufletul nostru, ştim că aici nu suntem acasă şi că destinaţia noastră finală este veşnicia. De aceea ne dorim să evadăm din lumea aceasta cât mai curând şi să ajungem în ţara aceea mai bună, unde nu mai există sindromul Down, HIV sau cancer, unde nu mai există abuzuri, bătăi şi violuri, despărţire în familie şi copii nefericiţi, unde bogaţii nu-i vor mai asupri şi dispreţui pe săraci şi unde copiii se vor putea juca în voie fără a mai exista riscul de a fi răpiţi de lângă părinţii lor. Acolo este o lume complet nouă, fără ziare de scandal şi bârfe murdare, o lume unde nu va mai fi nevoie nici de poliţie, nici de avocaţi şi nici de puşcării, o lume fără alarme, garduri electrificate, camere de filmat sau buldogi care să ne păzească, o lume fără scandaluri economice sau politice, fără terorişti, jihaduri sau droguri. Acolo nimeni nu se va plictisi şi nici nu se va grăbi, acolo copiii nu vor mai fi dezamăgiţi de părinţii care le-au promis că se vor juca cu ei, acolo nimeni nu va mai fi singur şi nimănui nu-i va mai fi frică de ceva. Dar, mai ales, ne dorim să ajungem acolo pentru că acolo e Domnul Isus şi asta încântă cel mai mult sufletele noastre şi le face să tresare de nerăbdarea întâlnirii cu El!

This entry was posted in Devotional. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s