Drumul spre casă – citate (3)

Psihologul creştin, James Michaelson a primit odată pentru consiliere o femeie care se simţea singură şi abandonată. În timp ce aceasta îşi povestea drama prin care trecea şi încerca să-i explice psihologului cum se simte, el nu se putea concentra aproape deloc din pricina unui verset din Scriptură, care-i revenea obsesiv în minte: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem…” (Ps. 100:3). Aparent, acest verset nu avea nicio legatură cu cazul de faţă, dar, pur şi simplu, nu şi-l putea scoate din minte. După ce a terminat de vorbit, femeia aştepta un răspuns de la Dr. Michaelson, dar acesta nu avea nicio reacţie pentru că nu fusese prea atent la ceea ce-i spusese pacienta lui. Ar fi vrut să nu spună nimic, pentru că îi era teamă că nu va oferi soluţia potrivită. După o tăcere îndelungată, care devenea din ce în ce mai stânjenitoare pentru amândoi, în cele din urmă Dr. Michaelson s-a hotărât să rupă tăcerea, dar n-a putut să rostească decât: „Trebuie să vă spun ceva: «Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem… »”. Imediat, femeia început să plângă necontrolat şi, după ce s-a liniştit, i-a spus psihologului: „Mama a rămas însărcinată cu mine înainte de căsătorie şi nu m-a dorit, aşa că tot timpul am trăit cu convingerea că viaţa mea a fost o greşeală, un accident nefericit şi că nu Dumnezeu m-a creat. Însă, când aţi citat acel verset din Biblie, m-am gândit că Dumnezeu m-a format în pântecele mamei mele şi că am venit pe lume pentru că aşa a vrut El. Acum ştiu că naşterea mea nu a fost un accident, ci a fost planificată de Marele Creator. Nu sunt o greşeală! De acum încolo nu mă voi mai simţi niciodată singură şi abandonată. Nu voi uita niciodată această zi.[1]
Dumnezeu ştia că acea femeie se simţea singură şi abandonată pentru că nu-L cunoştea pe El, de aceea i-a pus în minte Dr. Michaelson să-i spună că este creaţia mâinilor Sale şi că doar atunci când îşi va găsi identitatea în El va fi împlinită. Perspectiva ei asupra vieţii s-a schimbat pentru totdeauna când a înţeles că Dumnezeu a creat-o şi că are un plan minunat cu viaţa ei.
Recunoscând amprenta lui Dumnezeu în viaţa sa, David spune într-unul dintre cei mai îndrăgiţi psalmi: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Ps. 139:13-16).
[1] Kent Crockett, I Once Was Blind But Now I Squint (Chattanooga, TN: AMG, 2004), p. 84.

This entry was posted in Devotional and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.