Păcate iertate și… uitate!

Un băieţel de zece ani spunea tuturor rudelor şi prietenilor că vrea să se facă păstor atunci când va fi mare. Într-o zi, când a aflat că i-a murit pisica, s-a gândit că este un prilej excelent ca să facă puţină practică pastorală prin organizarea unui serviciu funerar în curtea din spatele grădinii. A găsit o cutie de pantofi şi a pus pisica în ea. Dar când a vrut să pună capacul deasupra „sicriului”, a realizat că nu se potriveşte foarte bine. A tăiat o gaură în capac astfel încât coada lungă şi blănoasă să poată sta afară şi apoi şi-a adunat toţi prietenii la înmormântare. După ce a ţinut o predică scurtă, a coborât „sicriul” în „mormânt”. Peste câteva zile a observat că vârful cozii pisicii rămăsese afară din pământ, aşa că a tras pisica de coadă afară, a scos pământul, a adâncit groapa şi, în cele din urmă, pisica a fost îngropată din nou aşa cum trebuia. Oare nu fac mulţi creştini la fel cu păcatele trecutului? Le-au mărturisit şi le-au îngropat în uitare, dar după o perioadă de timp le trag înapoi afară şi plâng peste ele, cu toate că Dumnezeu a promis că nu-şi va mai aduce aminte niciodată de ele (cf. Ieremia 31:34).

This entry was posted in Devotional and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.