John MacArthur – Un bun ostaș!

În ziua de 12 iunie 1944, la doar șase zile după D-Day în al doilea război mondial, un tânăr locotenent numit Richard Winters și-a condus oamenii la periferia orașului Carentan. Ca ofițer însărcinat al Easy Company din Airborne 101, i s-a dat să elibereze marele oraș francez de defensiva germană. Avea să fie o bătălie mică, dar a jucat un rol semnificativ în efortul masiv de a elibera lumea de Adolf Hitler și de naziști.
În timp ce Winters conducea compania lui pe drumul către oraș, au fost atacați de o mitralieră MG42 germană. Oamenii din instinct s-au adăpostit în șanțurile din ambele părți ale drumului, și au stat acolo – au rămas nemișcați. Nu era numai succesul misiunii în pericol, ci oamenii erau ținte ușoare pentru mitralierele și țintașii inamicului.
Ce s-a întâmplat apoi s-a dovedit a fi punctul decisiv în bătălia pentru Carentan – din astfel de lucruri apar legendele. Locotenentul Winters a mers în mijlocul drumului și, cu gloanțele șuierând în jurul lui, a început să strige trupelor lui să iasă din șanțuri și să atace inamicul. Cuvintele lui, împreună cu eroica sa acțiune, a motivat bărbații să se scoale, să lupte, și să câștige o victorie decisivă asupra germanilor.
Faptul că lui Winters nu i-a păsat de propria lui siguranță în efortul de a-și salva oamenii de la o moarte sigură, nu numai că i-a câștigat o medalie; acțiunea sa a câștigat dragostea, respectul, și admirația oamenilor săi. Ei l-au urmat cu fidelitate din Carentan, prin oribila Bătălie din Bulge, până au triumfat în Eagle Nest (Cuibul de Vultur) al lui Hitler.
Soldații urmează de bunăvoie oameni ca aceștia, oameni care demonstrează acte de sacrificiu de sine în circumstanțele cele mai cumplite. Cu cât mai mult ar trebui noi, ca creștini, să-L urmăm pe Acela care a răbdat suferința și moartea pentru a ne salva de cea mai teribilă soartă dintre toate, de eternitatea în iad?
Aceasta a fost ideea care pătrunsese în mintea lui Pavel atunci când, spre sfârșitul slujbei lui, fiind întemnițat de împăratul Nero, a scris ca să-l încurajeze pe tânărul pastor Timotei. Timotei se confrunta cu un conflict serios în slujba lui în Efes, și persistenta opoziție din partea ereticilor, apostaților și prigonitorilor îl slăbea. Și la fel ca orice alt creștin care experimentează greutăți din pricina urmării lui Hristos, a trebuit să i se amintească din nou de această sarcină – să sufere adversități ca un bun soldat al lui Isus Hristos.
Pavel a scris în 2 Timotei 2:3-4, „Ia parte la suferință împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Hristos Isus! Nici un soldat nu se implică în treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste”. Soldatul bun este acela care nu numai că face lucrarea minimă pentru Domnul lui, ci este mai mult acela care Îl slujeste cu tot ce este și are. Ca și creștin, la aceasta ești chemat tu. Cuvintele lui Pavel către Timotei sunt de asemenea ordinele tale de marș, în timp ce te lupți să fi un bun soldat al lui Hristos Isus.
Primul semn al unui bun soldat este bunăvoința pentru a suferi împreună cu restul soldaților. „Ia parte la suferință” înseamnă literal să suferi rău sau durere împreună cu altcineva. Adăugând „cu mine”, Pavel îl asigură pe Timotei că nu i-a cerut nimic ce el însuși nu era gata să facă. De fapt, Pavel scria din celula unei pușcării.
Ca și creștin în lumea vestică, garantez că îți este câteodată greu să înțelegi ce înseamnă seriozitatea luptei spirituale și a suferinței pentru Hristos. Chiar dacă mediul secular al societății noastre este tot mai ostil creștinismului, nu te confrunți cu pierderea locului de muncă, cu închisoarea, sau execuția, din pricina credinței tale. Cu puține excepții, a fi creștin nu te va împiedica să mergi la facultate sau să ai un loc de muncă bun. Dar cu cât ești mai credincios ca creștin, cu atât Satana va pune mai multe piedici, greutăți și respingeri în drum, și tot mai evidentă va deveni bătălia spirituală, și tot mai clare și frecvente vor deveni greutățile.
Ai fost chemat să suferi greutăți, și fiecare creștin care care a înaintea ta a avut parte de lucrul acesta. Și chiar dacă încă nu ai vărsat sânge pentru credința ta (Evrei 12:4), vei experimenta suferință ca creștin pentru credincioșia ta – fii sigur de asta. Isus a zis, „Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta și pe voi!” (Ioan 15:20). Să ai dar curaj, pentru că a mai zis, „În lume veți avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!” (Ioan 16:33). Isus este Comandantul perfect care conduce prin exemplu și te va duce la o victorie sigură în final.
În al doilea rând, un bun soldat este însemnat de despărțirea lui de viața „normală”. Un „soldat în serviciu activ” nu are muncă de la 9 la 5, nici chiar multele 60-70 de ore pe săptămână. El este soldat 24 de ore pe zi, în fiecare zi a anului. Trupul lui, sănătatea lui, abilitățile lui, timpul lui – tot ce este el – aparține armatei. Chiar și în concediu poate fi chemat înapoi oricând, fără să fie înștiințat și pentru orice motiv. Și oricând este trimis într-un serviciu periculos, se așteaptă de la el să își riște chiar viața fără întrebări sau șovăieli.
Așadar, este separat de mediul lui obișnuit, pentru ca să „nu se implice în treburile vieții”. Pavel nu vorbește de lucruri care sunt în mod necesar greșite în ele însele. Nu înseamnă că tu, ca creștin, nu trebuie să ai niciun contact cu foștii tăi prieteni sau cu cei din jurul tău, ci că niciodată nu trebuie să fi prins și învăluit în aceste lucruri. Aceste lucruri sunt irelevante slujbei tale ca soldat și întotdeauna poate fi cerută renunțarea la ele.
Niciodată nu ar trebui să lași ca treburile lumii să se amestece cu împlinirea slujbei tale pentru Domnul. Activitățile și preocupările temporare, inocente în ele însele, au neutralizat eficiența multor pastori, a multor lucrări speciale, și a multor biserici cu învățătură sănătoasă. Chiar dacă odinioară au lucrat cu credincioșie în scopul primar de a-L sluji pe Isus Hristos pentru a înainta Împărăția Lui împotriva puterii întunericului, fără să-și dea seama s-au eliminat singuri din câmpul de luptă.
Așa cum soldatul devotat își pune de bună voie viața pe câmpul de luptă în serviciul comandantului, și tu, ca creștin credincios, te vei lepăda de tine însuți de bună voie, îți vei lua crucea, și Îl vei urma pe Hristos (Luca 9:23). Și te vei vedea pe tine însuți repetând cuvintele lui Pavel: „Însă îmi privesc viața ca nefiind de nici un preț pentru mine, ca să-mi pot sfârși alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.” (Fap. 20:24).
Ultimul semn al bunului soldat este o dorință adevărată de a căuta „să placă celui ce l-a înscris la oaste”. Oamenii care l-au urmat pe locotenentul Winters prin condițiile și bătăliile teribile din Europa, au făcut-o de bună voie – el își câștigase respectul și afecțiunea lor. Într-o măsură și mai mare, Domnul merită onoarea, afecțiunea, și ascultarea ta pentru tot ceea ce El a făcut pentru tine. Curajul Său pe câmpul de luptă nu poate fi egalat. El a disprețuit orice obstacol, a rămas pe teren și a mers înaintea ta pentru a-ți câștiga libertatea și viața veșnică. Și acum El caută serviciul tău loial în armata Sa.
Cea mai mare dorință a creștinului este să-I fie plăcut lui Hristos, și cea mai îndrăgită nădejde a lui este de a fi răsplătit pentru serviciul lui fidel, de a auzi pe Stăpânul său zicând, „Bine, sclav bun și credincios! Pentru că ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:21).
Cu această speranță pe fruntea minții tale, viața ta să fie animată și condusă de dragostea ta pentru Isus Hristos. Și fă ca asta să-ți fie ambiția: „fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă… să-I fim plăcuți” (2 Corinteni 5:9) – El este Comandantul Șef spiritual al tău.
Sursa: unmesajpentruromania.blogspot.ro