Ce faci cand te afli la hotar? (Mesaj de sfarsit de an, inspirat din Iosua 3:1-5)

boundaries
După 430 de ani de robie, după 38 de ani de călătorie prin arşiţa pustiei Sinai, după un timp cumplit în care toată generaţia adultă care ieşise din Egipt a fost înmormântată sub nisipurile pustiei, un timp presărat cu lacrimi, cu frustrări chinuitoare, o adevărată „vale a plângerii”, poporul Israel ajunge la hotar. Hotar înseamnă: „graniţă, frontieră sau linie de demarcaţie între două locuri bine delimitate”. Israel se afla la hotar între pustia blestemată şi Ţara Făgăduinţei, între tot ce însemna suferinţă şi tot ce ar fi putut însemna bucurie. Iosua priveşte poporul, îl ştie nerăbdător să intre în Canaan, dar mai întâi stă în faţa lui şi-i vorbeşte. În această seară mă simt ca Iosua. Unii vă uitaţi cu speranţă spre Noul An aşa cum se uitau evreii spre Tărâmul Promis, dar mai înainte trebuie să stau în faţa dumneavoastră să vă vorbesc din partea Domnului, să vedem ce trebuie să facem ca nu cumva să repetăm greşelile de până aici. Suntem pe cale să trecem hotarul înspre Noul An şi aşa cum doar Iordanul stătea între poporul lui Dumnezeu şi Ţara Promisă plină cu lapte şi miere, cele câteva ore stau între noi şi Noul An din viaţa noastră plin de promisiunile unei vieţi abundente.
1. Uită eşecurile trecutului! (v. 1b – Au ajuns la Iordan şi au rămas acolo peste noapte înainte de a trece”). Evreii aveau nevoie să pună un timp între trecutul şi viitorul lor. Aveau nevoie să delimiteze clar etapa veche a existenţei lor de cea nouă. Desigur sunt lucruri importante din viaţa noastră pe care nu trebuie să le uităm niciodată: soţii ar trebui să nu uite ziua soţiei (ar fi o chestie destul de faină, nu?). Apoi sunt lucruri de natură spirituală, cu repercusiuni eterne cu privire la care Dumnezeu ne porunceşte să nu le uităm. De exemplu, Duhul Sfânt spune prin apostolul Petru în 2 Petru 3:8: „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru…” şi vorbeşte acolo despre stricăciunea pământului, despre înmulţirea păcatului, despre ridicarea unor oameni plini de batjocuri, despre iminenta revenire a Domnului Isus şi despre faptul că în acest context al stricăciunii, noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să ne sfinţim. N-avem voie să uităm astfel de lucruri. Nu trebuie să uităm experienţele plăcute cu Dumnezeu, lecţiile pe care le-am învăţat, biruinţele lui Dumnezeu din viaţa noastră, ce a făcut Dumnezeu în Cristos pentru noi; n-avem voie să uităm că Duhul Sfânt locuieşte în noi. Acestea sunt ca nişte „pietre de aducere aminte” pe care trebuie să le ridicăm, să construim altare din ele, motive de închinare.
Dar când te afli la hotar, trebuie să uiţi unele lucruri, printre care şi eşecurile trecutului. Experienţa celor 40 de ani de umblare prin pustie au fost presăraţi cu eşecuri. Multe răzvrătiri, multe răscoale, Core, Datan şi Abiram au murit cu familiile lor pentru că s-au răzvrătit împotriva Domnului. Douăzeci şi trei de mii de tineri au murit pentru că s-au încurcat cu fetele moabiţilor. Maria s-a umplut de lepră pentru că a cârtit împotriva lui Moise. Aaron a murit. Chiar şi Moise a murit fără să intre în Ţara Făgăduinţei pentru că nu a ascultat de Dumnezeu întotdeauna. Dar poporul trebuia să stea acolo în faţa Iordanului să uite tot ce-a fost rău, toate căderile, toate eşecurile. Avem o cântare ale cărei versuri pot fi o rugăciune frumoasă pentru noi:
Doamne, ţine minte numai Ce-am făcut pe placul Tău,
Dar nu-ţi mai aduce-aminte De nimic din ce-a fost rău.

Când nu uiţi trecutul ruşinos, păcătos, eşti în pericolul de a repeta experienţele negative. Am văzut creştini care povestesc despre isprăvile lor păcătoase din trecut parcă cu bucurie, cu nostalgie: „Ce făceam eu atunci…, pe unde umblam eu…, ei, nu-mi stătea nimeni în cale. Vai cine eram eu!” Şi parcă e mai mândru de vechiul statut de nemântuit decât de cel prezent de copil al lui Dumnezeu. Uită trecutul păcătos sau diavolul se va folosi de el să te determine să-l repeţi. Pe de altă parte, eşecurile trecutului te pot descuraja. Unii nu pot sluji pentru cauza Împărăţiei lui Dumnezeu pentru că sunt măcinaţi de povara trecutului pe care încă o mai cară pe umeri.
2. Sfinţeşte-ţi prezentul pentru gloria lui Dumnezeu! (v. 5a). Dacă pot să vă împărtăşesc ceva din experienţa umblării mele cu Dumnezeu este că niciodată nu putem s-o scoatem la capăt fără El. Câtă înţelepciune a dovedit Iosua când a spus poporului: „Ştiu că sunteţi nerăbdători să întraţi în Ţara Promisă, ştiu că vreţi să luaţi în stăpânire Ţara Făgăduinţei, dar e mai bine să ne încredem în prezenţa lui Dumnezeu decât în puterea noastră”. Nu ştiu cât de nerăbdător eşti să intri în noul an, să realizezi unele proiecte, să o iei de la început şi să demonstrezi tuturor de ce eşti în stare. Dar haideţi să învăţăm această lecţie din Scriptură: E mai de folos să ne oprim în loc să ne asigurăm de prezenţa lui Dumnezeu decât de priceperea şi puterea noastră. Câte dezamăgiri am trăit, câte lacrimi am vărsat atunci când am hotărât că suntem destul de pricepuţi în a ne lua viitorul în propriile mâini fără să ne asigurăm de prezenţa lui Dumnezeu. Sunt sigur că acum regreţi multe dintre hotărârile pe care le-ai luat în grabă fără să te consulţi cu Dumnezeu. N-ai ce să mai faci cu privire la trecutul tău, dar măcar fii gata să înveţi ceva şi să nu mai repeţi acele greşeli, nu mai pleca fără Dumnezeu la drum! Fă ca Iosua şi poporul Israel: opreşte-te în loc şi cugetă bine la ceea ce ai de făcut. Dragul meu, nu pleca fără Dumnezeu la drum. Urmează exemplul lui Moise care a spus: „Dacă nu mergi Tu cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici”.
Înainte de a pleca mai departe, Iosua porunceşte poporului să se sfinţească, să-şi sfinţească prezentul pentru a putea umbla cu Dumnezeu din acel moment înainte: „Iosua a zis poporului: Sfinţiţi-vă!” Nu ştiu dacă este vreun text biblic care să ni se potrivească mai bine în seara aceasta, când stăm şi noi la hotarul dintre ani, decât textul din Iosua 3. Lasă trecutul cu toate căderile şi păcatele lui în urmă şi înainte de a da buzna în noul an gata să demonstrezi ce poţi tu să faci, stai şi sfinţeşte-te, curăţeşte-te înaintea Domnului. Între trecutul din pustia Sinai şi Ţara Făguduinţei nu mai era decât râul Iordan. În momentul când aveau să treacă prin el, era ca şi un botez, ca o curăţire. Dar nouă nu Iordanul ne trebuie pentru curăţire şi consacrare, ci sângele Domnului Isus Cristos. Lasă-l să te spele de păcat. Înainte ca Dumnezeu să lucreze ceva nou şi extraordinar în viaţa ta, spală-te de păcat în sângele lui Isus Cristos.
3. Priveşte cu încredere spre viitor! (v. 5b) „Mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru”. Ce verset extraordinar, ce promisiune minunată! „Mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru”. Dar mai întâi leapădă-te de trecutul tău şi sfinţeşte-ţi prezentul pentru gloria lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să facă lucruri minunate în viaţa noastră, în casele noastre, în biserica noastră, în ţara noastră. Dar trebuie să înţelegem că le face atunci când împlinim condiţiile Sale; când lucrăm după planul Lui, nu al nostru, după regulile Sale nu după ale noastre. Este extraordinar să-L vedem pe Dumnezeu făcând lucruri minunate, dar trebuie să înţelegem că le face atunci când suntem gata să ascultăm de El. Evreii aveau să păşească în apele Iordanului ca să treacă dincolo, în Ţara Promisă şi minunile lui Dumnezeu, lucrurile acelea minunate pe care le promisese avea să se întâmple. Când primul preot a pus piciorul în apele Iordanului, curgerea râului s-a oprit şi toţi au trecut dincolo ca pe uscat. Apoi au cucerit cea mai fortificată cetate din zonă, Ierihonul, fără să ridice sabia. Dumnezeu a făcut o minune incredibilă. Dar pentru asta mai întâi au lăsat pustia în urmă şi s-au sfinţit.
Îmi doresc ca anul care ne stă înainte să fie unul în care să vedem lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în vieţile noastre, în casele noastre în bisericile noastre şi în ţara noastră. Îmi doresc să văd inimi transformate, suflete mântuite – astea-s marile minuni, adevăratele minuni, dar nu vă ascund că îmi doresc ca Dumnezeu să facă şi alte minuni, să vedem oameni vindecaţi de bolile lor, să vedem tineri şi adulţi eliberaţi de păcatele lor, oameni scăpaţi de duhurile care-i ţin legaţi. Îmi doresc din toată inima ca biserica noastră să vadă lucruri minunate din partea lui Dumnezeu. Dar trebuie să înţelegem că acest lucru va fi posibil doar dacă vom lăsa pustia în urmă şi doar dacă ne vom sfinţi şi ne vom consacra pe deplin lui Dumnezeu.

This entry was posted in Predici and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s