John Ortberg – Cât de mare este Dumnezeul tău?

big God
“Doamne, ajută-mă să fac lucruri mari ca şi cum ar fi mici, din moment ce le fac cu puterea Ta; şi ajută-mă să fac lucrurile mici ca şi cum ar fi mari, din moment ce le fac în Numele Tău” (Blaise Pascal)
Imediat ce copiii învaţă să vorbească, una dintre primele întrebări puse de părinţi este: “Cât de mare eşti tu?”
Copiii răspund întotdeauna la fel: “Sunt atââââât de mare!”
În general ridică mâinile pentru a părea şi mai înalţi, ca şi cum ar vrea să spună: “Sunt imens. Sunt enorm. Nici nu pot spune cât de mare sunt.”
Acesta nu este un răspuns ştiinţific. Nu este un răspuns pe care îl poţi folosi în orice context.
Îi învăţăm pe copiii noştri să răspundă aşa pentru că vrem să îşi dea seama că sunt în creştere. Vrem să ştie că modul în care gândesc despre ei înşişi contează. Nu vrem să gândească despre ei înşişi că sunt mici, slabi, neavând putere suficientă pentru a se descurca cu provocările vieţii.
Dar acum am o întrebare importantă: Cât de mare este Dumnezeul tău? Cât de mare este Christos în viaţa ta?
Dale Bruner observă că în centrul povestirii despre umblarea pe apă se află cuvântul care are puterea de a linişti furtunile temerilor din interiorul oamenilor lui Dumnezeu: “Îndrăzniţi! Sunt EU! Nu vă temeţi!” Unele traduceri adaugă un cuvânt aici sau inversează cuvintele: “Sunt EU”. Dar Matei foloseşte versiunea grecească a măreţului, misteriosului Nume al lui Dumnezeu: “Eu sunt Cel ce sunt”; “Cel ce Se numeşte “Eu sunt” m-a trimis la voi.”
Bruner spune: “Acesta nu este un simplu salut obişnuit pe apă; este Domnul, adresându-Se bisericii Sale la vreme de nevoie. Evanghelia acestei povestiri se află în salutul lui Iisus.” Iisus vrea ca urmaşii Săi plini de frică să înţeleagă că acest pământ este în mâinile unui Dumnezeu infinit, în al cărui caracter şi competenţă îşi pot pune încrederea. “Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!”
Sunt încredinţat că felul în care trăim este o consecinţă a mărimii Dumnezeului nostru. Problema multora dintre noi este că Dumnezeul nostru este prea mic. Nu suntem convinşi că suntem pe deplin singuri în mâinile unui Dumnezeu competent, atotcunoscător şi omniprezent.
Când ne trezim dimineaţa, ce se va întâmpla dacă trăim cu un Dumnezeu mic?
Vom trăi cu teama constantă dată de faptul că totul depinde de noi. Starea de spirit ne va fi guvernată de circumstanţe. Vom trăi într-un univers care ne face profund vulnerabili.
Când vom avea ocazia de a ne împărtăşi credinţa, vom da înapoi, gândindu-ne că am putea fi respinşi sau că nu am găsi cuvintele potrivite. Totul depinde de noi.
Nu putem fi generoşi, pentru că siguranţa noastră financiară depinde de noi. Când nu trăim în siguranţa acceptării unui Dumnezeu mare, devenim scalvii a ceea ce alţii cred despre noi.
Dacă ne confruntăm cu ispita de a spune cuvinte înşelătoare pentru a evita durerea, probabil vom ceda acestei ispite. Vom încerca să ne asumăm meritele pentru ceva ce nu ne aparţine, deoarece nu credem într-un Dumnezeu Mare care vede totul şi într-o bună zi ne va chema la judecată.
Când oamenii Îl micşorează pe Dumnezeu, ei se roagă fără a avea credinţă, lucrează fără pasiune, slujesc fără bucurie, suferă fără speranţe. Aceasta aduce teamă, retragere, pierdere a viziunii şi imposibilitatea de a vedea în perspectivă.
Extras din cartea Daca vrei să umbli pe apa, trebuie să cobori din barcă!

This entry was posted in Devotional and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s