John MacArthur – cum ne raportam la cei care nu cred ca noi

Cum putem să-i criticăm în cel mai bun mod pe oamenii care deși sunt “în tabăra noastră” totuși cred lucruri diferite de noi? Sau se poartă în feluri pe care noi nu le apreciem? Cum putem ști unde să trasăm aceste linii?
Parte din responsabilitatea unui păstor este nu doar învățarea și predicarea adevărului, ci și înștiințarea turmei cu privire la erori. Vedem aceasta în exemplele prezentate de Hristos și apostoli în Noul Testament. Când este pusă în pericol evanghelia și chiar când este pus în pericol un aspect esențial din lucrarea pastorală sau viața bisericii, este important pentru noi să-i avertizăm pe oameni despre minciună și potențialele pericole.
Când nu suntem de acord cu oameni “din tabăra noastră” ( înțeleg a se referi la aceia care declară o evanghelie biblică dar se disting de noi prin chestiuni secundare) trebuie să răspundem având o bază distinctă în funcție de caz. Răspunsul meu depinde de gradul de pericol pe care cred că acea chestiune particulară îi încurcă pe cei care sunt sub grija mea spirituală. Dacă apare o chestiune care ar amenința congregația Grace Church sau grupul de studenți de la The Master’s College & Seminary, aș spune ceva congregației. Dacă acea chestiune este importantă și cuprinzătoare, aș scrie un articol, o serie de postări pe blog sau chiar o carte pe tema ei.
Nu îmi doresc să critic tot timpul orice lucru. În puținele și binecunoscutele ori când am criticat oameni despre care ai putea spune că sunt “din tabăra noastră” , grija mea a fost motivată de un interes profund pentru cei de sub îngrijirea mea spirituală. Simt o greutate apăsătoare a responsabilității pentru ei, știind că într-o zi voi da socoteală Domnului pentru modul în care i-am păstorit; îmi doresc să fiu nepopular în interiorul comunității evanghelice largi dacă acesta este prețul pentru a spune ceea ce Scriptura mă obligă să spun.
Un ultim gând pe care doresc să-l adaug este acesta: Consider că este potrivit să răspund public la ceea ce s-a învățat public. Dacă cineva a publicat ceva într-o carte sau pe un blog sau a predicat într-o predică (care a fost atunci disponibilă online) acum este subiectul unei critici publice. Cred aceasta a fi adevărată fără îndoială și în ceea ce privește propriile mele învățături. Orice am predicat sau am publicat (și s-a făcut public) este în consecință subiect al criticii publice. Nu consider că cei care mă critic neapărat nu mă iubesc pentru că nu sunt de acord cu mine. De fapt, le primesc feedback-ul , deoarece este parte din procesul de transformare.

This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s