12 motive pentru care C.H. Spurgeon era depresiv

Un pictor a încercat să-i facă un portret lui Spurgeon, dar după câteva săptămâni de muncă asiduă a exclamat frustrat: „Nu pot să realizez acest portret, pentru că faţa ta este diferită în fiecare zi; niciodată nu este la fel!”
Cu siguranţă, C.H. Spurgeon a fost cel mai popular predicator al epocii victoriene, dar era, în aceeaşi măsură, şi cel mai împovărat. Se spune că deţinea mai mult de treizeci de cărţi despre bolile psihice. Citea despre depresie, scria despre depresie şi suferea de depresie. Scrisorile lui conţin numeroase detalii referitoare la starea sa de spirit extrem de tulburată. Se numea adesea un „prizonier” şi plângea foarte mult fără să ştie de ce. „Îmi este milă şi de un câine care trebuie să sufere ce sufăr eu”, era auzit spunând uneori în prezenţa prietenilor foarte apropiaţi.
Unii dintre biografii lui Spurgeon au afirmat că acesta suferea de tulburare bipolară, oscilând între agonie şi extaz, între văi şi vârfuri emoţionale, între vitalitate maximă, însoţită de productivitate neobişnuită, şi neputinţa de a se mişca din pat. Alţii au crezut că stările de depresie ale renumitului predicator erau cauzate de un dezechilibru chimic în creier. Dr. Anil Den, un psihiatru londonez contemporan, susţine că depresia lui Spurgeon era cauzată de starea deficitară de sănătate şi că, dacă ar fi trăit în zilele noastre, s-ar fi putut trata cu ajutorul medicamentelor. Cel mai bun studiu (la nivel de doctorat ştiinţific) despre depresia lui Spurgeon vine din partea Dr. Brian Albert, care nota că doctorii predicatorului londonez, Joseph Kidd şi Russel Reynolds, credeau că motivul principal al depresiei acestuia era stresul foarte mare cauzat de slujba de predicare şi păstorire. Soţia lui crea că vremea este de vină pentru instabilitatea lui emoţională. „Vremea mohorâtă îl deprimă cumplit”, mărturisea aceasta.
A fost depresia lui Spurgeon doar o problemă spirituală? El nu credea aşa ceva. Recunoştea că uneori sufletul lui este bolnav, dar mărturisea că „creierul îi este la fel de răvăşit precum îi este trupul”. Dacă corpul are nevoie de medicamente, de ce nu ar avea şi mintea? „Nu este vorba de pocăinţă, spunea acesta, ci o simplă indigestie sau alţi agenţi ai răului pot deprima cumplit duhul unui om (…) Omul tulburat experimentează o serie de stări, nu pentru că este sau nu este creştin, ci pentru simplul fapt că este om – om cu puternice înclinaţii spre melancolie”.
Cei din epoca victoriană aveau o înţelegere foarte limitată referitoare la sănătatea mintală. Ei priveau depresia ca pe o tulburare psihică şi credeau că orice persoană depresivă poate fi vindecată cu ajutor medicamentos. Cel mai obişnuit tratament pentru cazurile severe era internarea într-un spital de nebuni (cea dintâi biserică în care a predicat Spurgeon era situată vis-a-vis de un spital de nebuni).
Diagnosticarea cuiva decedat nu este nici uşor, nici precis. Dar, în cazul lui Spurgeon, merită încercat. De ce a suferit C.H. Spurgeon de depresie? Iată câteva motive, spicuite din scrierile sale.
1. Dezechilibrul chimic
„Mintea poate coborî în profunzimi mai mari decât trupul, chiar până în abisul văilor fără fund”.
„Unii sunt atinşi de melancolie de la naştere”.
2. Boala fizică
„Am fost foarte bolnav mai bine de cinci săptămâni şi, în timpul acesta, am navigat în apele adânci şi tulburi ale depresiei”.
„Un ficat leneş poate produce cele mai multe dintre acele suferinţe groaznice pe care le vom considera numaidecât trăiri spirituale”.
3. Traume personale
„Există temniţe sub Castelul Disperării la fel de înspăimântătoare ca locuinţele celor pierduţi, iar unii dintre noi am fost întemniţaţi în ele” (Afirmaţie scrisă în contextul dezastrului de la Surrey Garden Music Hall din anul 1856).
4. Singurătatea
„Singurătatea, care, dacă nu greşesc, este resimţită de mulţi dintre fraţii mei, este o sursă foarte fertilă de depresie”.
5. Efortul psihic excesiv
„Efortul psihic tinde să provoace anxietate şi depresie, pentru că mult studiu oboseşte trupul”.
„Încă nu pot să spun că am scăpat de valea depresiei, care este rezultatul suprasolicitării mintale, dar apare mai rar; nădăjduiesc că nu peste multă vreme va dispărea complet”.
6. Faima
„Când am devenit păstor la Londra pentru prima dată, succesul m-a zdrobit, iar gândul la carierea care se profila înaintea mea, în loc să mă înalţe, m-a aruncat în cel mai groaznic abis, din care mi-am văzut şi recunoscut nenorocirea”.
7. Eşecul
„Cât de des am ajuns unii dintre noi să ne învârtim noaptea în pat ca uşa pe ţâţâni din cauza scurtăturilor conştiente folosite în mărturisirea Evangheliei! Cât de des am dorit să alergăm înapoi în amvoane să strigăm în gura mare adevărul, pe care altădată l-am spus într-o manieră atât de rece şi lipsită de pasiune!”.
8. Vremea
„A trăi un şir neîntrerupt de zile de vară, în care să nu existe ceaţa rece, în care să nu existe dureri reumatice şi duhul de depresie, este unul dintre cele mai minunate lucruri”.
9. Păcatul
„M-am întrebat adesea, până în ziua de azi, cum a fost posibil ca mâinile să nu-mi fi sfârtecat trupul în bucăţi, în cea mai cumplită agonie, când mi-am dat seama de grozăvia propriilor păcate”.
10. Emoţiile
„Spre marea mea dezamăgire, duminica trecută, la slujba de seară, am fost incapabil să predic. Am pregătit o predică pe textul acesta, care am sperat că va fi de ajutor. Trebuia să fie o continuare a predicii de dimineaţă, care a fost o expunere doctrinară. Am intenţionat ca predica de seară să fie mai practică şi să capteze atenţia celor păcătoşi. Am ajuns aici pregătit să predic, dar, dintr-o dată, am început să fiu apăsat de o stare de nelinişte incontrolabilă. Mi-am pierdut autocontrolul şi am părăsit amvonul plin de teamă”.
11. Controversele
„Nu vă pot spune în cuvinte ce a trebuit să îndur din partea propriilor fraţi din biserică”.
„Am suferit cât pentru o viaţă întreagă pentru aceia pe care i-am slujit cu propria-mi viaţă”.
12. Criticile
„Charles Spurgeon este «o minune care ţine trei zile», o cometă care străbate cu repeziciune atmosfera religioasă. S-a ridicat ca o rachetă, dar acum este în cădere ca un băţ” (The Sheffield and Rotherdam Independent, 28 aprilie 1855).
Concluzie
Depresia lui Spurgeon nu i-a afectat lucrarea, dimpotrivă, l-a ajutat să aibă o lucrare mai bună. Numeroasele expresii ale feţei sale este posibil să-l fi frustrat pe artistul amintit în introducere, dar l-au ajutat să vadă diferitele faţete ale unei lucrări spirituale. A ajuns să înţeleagă problemele enoriaşilor săi şi să sufere alături de ei. Acesta este unul dintre motivele pentru care a fost considerat un „predicator al oamenilor”.
Spurgeon numea depresia „un profet în haine zdrenţuite”. Slăbiciunea sa îi reamintea că toţi oamenii sunt călători pe o planetă supusă deşertăciunii şi robiei stricăciunii. Uneori spunea: „În ceea ce priveşte bolile mintale, oare este vreun om pe deplin normal? Nu suntem cu toţii puţin dezechilibraţi?”
Fie ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste în toate suferinţele noastre, aşa cum s-a manifestat în cele ale lui Charles Haddon Spurgeon!
Articol preluat de pe https://www.spurgeon.org şi tradus de Bebe Ciauşu.

This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to 12 motive pentru care C.H. Spurgeon era depresiv

  1. Pingback: 12 motive pentru care C.H. Spurgeon era depresiv – ARMONIA MAGAZINE – USA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.