Martin Luther: „Nu vreau o voinţă liberă!”

Vă mărturisesc sincer că, în ceea ce mă priveşte, chiar dacă ar fi posibil, nu aş vrea să-mi fie dată o voinţă liberă şi nici ca altceva să fie lăsat în mâinile mele după ce am fost mântuit; nu doar pentru că n-aş putea face faţă pericolelor, adversităţilor şi atacurilor demonice, ci şi pentru că, până şi în lipsa pericolelor, eu aş fi forţat să lucrez pentru mântuirea mea fără nicio garanţie a succesului… Dar acum, că Dumnezeu a luat mântuirea mea în afara controlului voinţei mele, şi a pus-o sub controlul Său, şi a promis să mă salveze, nu în funcţie de munca şi alergarea mea, ci potrivit harului Său şi milei Sale, am certitudinea că El este credincios şi nu mă va minţi şi, de asemenea, [am certitudinea] că [El] este atât de mare şi puternic încât toţi demonii din iad şi toate forţele adeverse nu mă vor putea smulge de lângă El. Mai mult, am certitudinea că Îi sunt plăcut lui Dumnezeu, nu în virtutea meritelor sau faptelor mele, ci datorită favorurilor Sale pline de bunătate pe care mi le-a promis, aşa că dacă voi lucrea prea puţin sau prost, El nu îmi va imputa aceste lucruri, ci cu o compasiune părintească mă va ierta şi mă va face mai bun. Aceasta este gloria sfinţilor primită de la Dumnezeul lor – (Martin Luther, Bondage of the Will (Grand Rapids, MI:: Revell Publications, 1957), p. 313-314.